Papa Francisc: Libertate, creativitate și dialog
13.09.2021, Bratislava (Catholica) - La întâlnirea cu Episcopii, preoții, persoanele consacrate, seminariștii și cateheții din Slovacia, ce a avut loc la Bratislava, pe 13 septembrie 2021, în Catedrala „Sfântul Martin”, Papa Francisc s-a concentrat asupra a trei cuvinte cheie: libertate, creativitate și dialog. Întâlnirea s-a deschis cu salutul Mons. Stanislav Zvolenský, Arhiepiscop de Bratislava și președintele Conferinței Episcopale Slovace, după care a explicat de ce este acolo: „pentru a împărtăși drumul vostru – așa trebuie să facă Episcopul, Papa -, întrebările voastre, așteptările și speranțele acestei Biserici și acestei țări”.
Sfântul Părinte a vorbit din nou despre modul cum dorește să fie Biserica: smerită, asemenea lui Isus; în lume, dar nu lumească; gata să iasă din sine pentru a împărtăși, pentru a răspunde întrebărilor și așteptărilor oamenilor. „Cine este centrul Bisericii? Nu este Biserica! Și atunci când Biserica se privește pe ea însăși, ajunge ca femeia din Evanghelie: adusă de spate, privindu-și ombilicul. Centrul Bisericii nu este ea însăși. Să ieșim din preocuparea excesivă față de noi înșine, față de structurile noastre, față de modul în care ne privește societatea.” A avertizat că altfel se cade în „teologia machiajului”. „În schimb să ne cufundăm în viața reală, viața reală a oamenilor și să ne întrebăm: care sunt nevoile și așteptările spirituale ale poporului nostru! Ce așteaptă de la Biserică? Mie mi se pare important să încercăm să răspundem la aceste întrebări și îmi vin în minte trei cuvinte.”
Mai întâi a vorbit despre libertate, subliniind că „nu este o cucerire automată, care rămâne astfel o dată pentru totdeauna. Nu! Libertatea este mereu un drum, uneori obositor, de reînnoit încontinuu, de luptat pentru ea în fiecare zi. Nu este suficient a fi liberi în exterior sau în structurile societății pentru a fi liberi cu adevărat. Libertatea cheamă personal să fim responsabili de propriile alegeri, să discernem, să ducem înainte procesele vieții. Și acest lucru este obositor, acest lucru ne înspăimântă. Uneori este mai comod să nu ne lăsăm provocați de situațiile concrete și să mergem înainte pentru a repeta trecutul, fără a pune inima, fără riscul alegerii: mai bine să târâim viața făcând ceea ce fac alții.” A avertizat: „În viața spirituală și eclezială există ispita de a căuta o pace falsă care ne lasă liniștiți, în loc de focul Evangheliei care ne neliniștește, care ne transformă.” Și referindu-se la exodul poporului evreu spre Țara Promisă a continuat: „Cepele sigure din Egipt sunt mai comode decât lucrurile necunoscute din deșert.”
A continuat vorbind despre creativitate, legând-o de tradiția creștinilor din această țară și în mod concret de moștenirea Sfinților Ciril și Metodiu. „Ei ne învață că evanghelizarea nu este niciodată o simplă repetare a trecutului. Bucuria Evangheliei este mereu Cristos, dar căile pentru ca această veste bună să poată înainta în timp și în istorie sunt diferite. Toate căile sunt diferite. Ciril și Metodiu au parcurs împreună această parte a continentului european și, arzând de pasiune pentru vestirea Evangheliei, au ajuns să inventeze un nou alfabet pentru traducerea Bibliei, a textelor liturgice și a doctrinei creștine. Așa au devenit apostoli ai inculturării credinței la voi. Au fost inventatori de noi limbaje pentru a transmite Evanghelia, au fost creativi în traducerea mesajului creștin, au fost așa de aproape de istoria popoarelor pe care le întâlneau încât să vorbească limba lor și să asimileze cultura lor. Slovacia nu are nevoie de așa ceva și astăzi? Mă întreb. Oare nu aceasta este misiunea mai urgentă a Bisericii la popoarele din Europa: să găsească noi ‚alfabete’ pentru a vesti credința?”
Sfântul Părinte a recunoscut că în contextul de astăzi mulți au pierdut „simțul lui Dumnezeu și bucuria credinței”, dar a spus că răspunsul nu trebuie să fie a ne plânge, sau a ne retrage „într-un catolicism defensiv, judecând și acuzând lumea”. Răspunsul trebuie să fie creativitatea Evangheliei. Și ca exemplu biblic a oferit vindecarea paraliticului: „Să ne amintim ce au făcut acei oameni care voiau să ducă un paralitic în fața lui Isus și nu reușeau să treacă prin ușa de intrare. Au deschis o breșă în acoperiș și l-au coborât de sus. Au fost creativi!” Similar trebuie să acționăm și noi, „să încercăm să deschidem o gaură și să fim creativi! Libertate, creativitate… Ce frumos este când știm să găsim căi, moduri și limbaje noi pentru a vesti Evanghelia!” A mai vorbit și despre lungimea predicilor, stârnind aplauzele mulțimii.
La final a vorbit și despre dialog, referindu-se desigur la dialogul cu lumea, invitând să îl mărturisim pe Cristos celor care sunt în etapa căutării religioase, dar chiar și cu cei care nu cred. Biserica, după exemplul sfinților amintiți repetat în predică, trebuie să unească Orientul și Occidentul, tradițiile și sensibilitățile diferite. O piedică în calea dialogului pot fi rănile – ele în schimb trebuie să fie transformate în „breșe”, care să facă să treacă „milostivirea lui Dumnezeu, harul Său care schimbă viața și ne transformă în făcători de pace și de reconciliere”. Și a amintit un proverb slovac: „Celui care aruncă în tine cu o piatră, tu dăruiește-i o pâine”. „Este foarte evanghelic acesta! Este invitația lui Isus de a rupe cercul vicios și distrugător al violenței, întorcând celălalt obraz celui care ne lovește, pentru a învinge răul cu bine.”
Sfântul Părinte și-a încheiat predica spunând: „Preaiubitelor și preaiubiților, îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt între voi și vă mulțumesc din inimă vouă pentru ceea ce faceți și pentru ceea ce sunteți și pentru ceea ce veți face inspirându-vă din această predică, care este și o sămânță pe care eu o semăn… Să vedem dacă cresc plantele! Vă urez să continuați drumul vostru în libertatea Evangheliei, în creativitatea credinței și în dialogul care izvorăște din milostivirea lui Dumnezeu, care ne-a făcut frați și surori, și ne cheamă să fim artizani de pace și de înțelegere. Vă binecuvântez din inimă. Și, vă rog, rugați-vă pentru mine. Mulțumesc!”
