Papa Francisc: Să întoarcem obrazul celălalt pentru a învinge ura și răul
20.02.2022, Vatican (Catholica) - A-i iubi pe dușmanii noștri și a întoarce obrazul celălalt pare imposibil, dar iubirea lui Isus Cristos le dă creștinilor această putere care îi poate salva și pe cei care îi urăsc pe ei, a spus Papa Francisc duminică, 20 februarie 2022. „A întoarce obrazul celălalt nu înseamnă resemnarea celui care a pierdut, ci acțiunea celui care are o forță interioară mai mare”, le-a spus Pontiful mulțimilor adunate în Piața San Pietro pentru rugăciunea Angelus de la amiază. „A întoarce obrazul celălalt înseamnă a învinge răul cu binele, care deschide o breșă în inima dușmanului, demascând absurditatea urii sale. Și această atitudine, această întoarcere a celuilalt obraz, nu este dictată de calcul sau de ură, ci de iubire.” În discursul său de dinaintea rugăciunii, Sfântul Părinte a reflectat asupra lecturii evanghelice duminicale, din capitolul 6 al Evangheliei lui Luca. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În Evanghelia din Liturghia de astăzi, Isus le dă discipolilor câteva indicații fundamentale de viață. Domnul se referă la situațiile mai dificile, acelea care constituie pentru noi verificarea, acelea care ne pun în fața celui care ne este dușman și ostil, a celui care încearcă mereu să ne facă rău. În aceste cazuri, discipolul lui Isus este chemat să nu cedeze în fața instinctului și a urii, ci să treacă peste, mult peste aceasta. A trece peste instinct, a trece peste ură. Isus spune: „Iubiți pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc” (Luca 6,27). Și mai concret încă: „Celui care te lovește peste obraz, întoarce-l și pe celălalt” (v. 29). Când noi auzim aceasta, ni se pare că Domnul cere imposibilul. Și apoi, de ce să îi iubim pe dușmani? Dacă nu reacționăm față de prepotenți, orice samavolnicie are cale liberă, și acest lucru nu este corect. Dar este chiar așa? Cu adevărat Domnul ne cere lucruri imposibile, ba chiar nedrepte? Este așa?
Înainte de toate să luăm în considerare acel sentiment de nedreptate pe care îl observăm în „a întoarce obrazul celălalt”. Și să ne gândim la Isus. În timpul pătimirii, în procesul Său nedrept în fața marelui preot, la un moment dat primește o palmă de la unul dintre paznici. Și El cum se comportă? Nu îl insultă, nu, îi spune paznicului: „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă am vorbit bine, de ce mă lovești?” (Ioan 18,23). Cere socoteală pentru răul primit. A întoarce obrazul celălalt nu înseamnă a îndura în tăcere, a ceda în fața nedreptății. Isus cu întrebarea Sa denunță ceea ce este nedrept. Însă face aceasta fără mânie, fără violență, dimpotrivă, cu blândețe. Nu dorește să pornească o discuție, ci să oprească ranchiuna, acest lucru este important: a stinge împreună ura și nedreptatea, încercând recuperarea fratelui vinovat.
Nu este ușor acest lucru, însă Isus a făcut aceasta și ne spune să facem și noi aceasta. Aceasta înseamnă a întoarce obrazul celălalt: blândețea lui Isus este un răspuns mai puternic decât palma pe care a primit-o. A întoarce obrazul celălalt nu înseamnă resemnarea celui care a pierdut, ci acțiunea celui care are o forță interioară mai mare. A întoarce obrazul celălalt înseamnă a învinge răul cu binele, care deschide o breșă în inima dușmanului, demascând absurditatea urii sale. Și această atitudine, această întoarcere a celuilalt obraz, nu este dictată de calcul sau de ură, ci de iubire. Iubiți frați și surori, este iubirea gratuită și nemeritată pe care o primim de la Isus ca să generăm în inimă un mod de a acționa asemănător cu al Său, care refuză orice răzbunare. Noi suntem obișnuiți cu răzbunările: „Mi-ai făcut ceva, eu îți voi face altceva”, sau cu a păstra în inimă această supărare, supărare care face rău, distruge persoana.
Să mergem la cealaltă obiecție: este posibil ca o persoană să ajungă să îi iubească pe dușmanii săi? Dacă ar depinde numai de noi, ar fi imposibil. Dar să ne amintim că, atunci când Domnul cere un lucru, vrea să îl dăruiască. Domnul nu ne cere niciodată ceva ce El nu ne dă înainte. Când îmi spune să îi iubesc pe dușmani, vrea să îmi dea capacitatea de a face aceasta. Fără acea capacitate noi nu am putea, dar El îți spune „iubește-l pe dușman” și îți dă capacitatea de a iubi. Sfântul Augustin se ruga astfel – ascultați ce frumoasă este rugăciunea aceasta: Doamne, „dă-mi ceea ce ceri și cere-mi ceea ce vrei” (Confesiuni, X, 29.40), pentru că mi-ai dat aceasta înainte. Ce să îi cerem? Ce anume este bucuros Dumnezeu să ne dăruiască? Forța de a iubi, care nu este un lucru, ci este Duhul Sfânt. Forța de a iubi este Duhul Sfânt, și cu Duhul lui Isus putem să răspundem la rău cu binele, putem să îl iubim pe cel care ne face rău. Așa fac creștinii. Cât de trist este atunci când persoane și popoare mândre că sunt creștine îi văd pe ceilalți ca dușmani și se gândesc să pornească un război! Este foarte trist.
Noi încercăm să trăim invitațiile lui Isus? Să ne gândim la o persoană care ne-a făcut rău. Fiecare să se gândească la o persoană. Este des întâlnit faptul de a îndura răul de la cineva, să ne gândim la persoana aceea. Probabil există supărare înăuntrul nostru. Atunci, la această supărare să alăturăm imaginea lui Isus, blând, în timpul procesului, după palma primită. Și apoi să cerem Duhului Sfânt să acționeze în inima noastră. În sfârșit să ne rugăm pentru persoana aceea: să ne rugăm pentru cel care ne-a făcut rău (cf. Luca 6,28). Noi, atunci când ne-a făcut cineva ceva rău, mergem imediat să povestim celorlalți și ne simțim victime. Să ne oprim și să ne rugăm pe Domnul pentru acea persoană, să o ajute, și astfel dispare acest sentiment de supărare. A ne ruga pentru cel care ne-a tratat rău este primul lucru pentru a transforma răul în bine. Rugăciunea. Fecioara Maria să ne ajute să fim făcători de pace față de toți, mai ales față de cel care ne este ostil și nu ne place de el.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Exprim apropierea mea față de populațiile lovite în zilele trecute de calamități naturale, mă gândesc îndeosebi la sud-estul Madagascarului, biciuit de o serie de cicloane, și la zona Petropolis din Brazilia, devastată de inundații și alunecări de teren. Domnul să îi primească pe răposați în pacea Sa, să îi întărească pe cei din familiile lor și să îi susțină pe cei care acordă ajutor.
Astăzi este Ziua națională a personalului sanitar și trebuie să amintim atâția medici, asistente și asistenți, voluntari, care stau aproape de bolnavi, îi îngrijesc, îi fac să se simtă mai bine, îi ajută. „Nimeni nu se salvează singur”, spunea titlul în cadrul emisiunii „A Sua Immagine”. Nimeni nu se salvează singur. Și în boală noi avem nevoie de cineva care să ne salveze, care să ne ajute. Îmi spunea un medic, în această dimineață, că în timpul pandemiei de Covid murea o persoană și i-a spus: „Luați-mă de mână pentru că mor și am nevoie de mâna dumneavoastră”. Personalul sanitar eroic, care a arătat acest eroism în acest timp de pandemie, dar eroismul rămâne în fiecare zi. Pentru medicii, asistentele, asistenții, voluntarii noștri aplauze și un mare mulțumesc!
Vă salut din inimă pe voi toți, romani și pelerini veniți din Italia și diferite țări. Îndeosebi, salut credincioșii din Madrid, Segovia, Burgos și Valladolid, din Spania – atâția spanioli! – precum și pe cei din parohia „Santa Francesca Cabrini” din Roma și studenții de la Institutul „Sacri Cuori” din Barletta. Salut și încurajez „Proiectul Arca”, grupul care în zilele trecute a inaugurat propria activitate socială la Roma, în ajutorul persoanelor fără locuință stabilă. Și salut tinerii de la Neprihănita, atât de buni! Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
