Papa Francisc: Iob, încercarea credinței, binecuvântarea așteptării
18.05.2022, Vatican (Catholica) - Seria de cateheze dedicată bătrâneții a continuat astăzi în cadrul audienței generale de miercuri, Sfântul Părinte oprindu-se asupra figurii lui Iob, din Vechiul Testament. A apreciat Cartea lui Iob drept „un vârf al literaturii universale”, avertizând apoi: „Trebuie citite bine paginile acestei cărți, fără prejudecăți, fără stereotipuri, pentru a percepe forța strigătului lui Iob”.
Papa Francisc a amintit pe scurt istoria lui Iob, cu suferințele lui, cauzate de pierderea familiilor și bunurilor, de dialogurile cu cei prietenii săi, pentru a ajunge apoi la dialogul cu Dumnezeu. A subliniat că pe de o parte Dumnezeu „îi ceartă pe prietenii lui Iob care presupuneau că știu tot, că știu despre Dumnezeu și despre durere, și, veniți pentru a-l mângâia pe Iob, au ajuns să îl judece cu schemele lor preconcepute”, iar pe de altă parte „Iob este lăudat pentru că a înțeles misterul duioșiei lui Dumnezeu ascunse în spatele tăcerii Sale”. „Ca răsplată Dumnezeu îi restituie lui Iob dublul tuturor bunurilor sale.”
Parabola din Cartea lui Iob, a explicat Sfântul Părinte, „reprezintă în mod dramatic ceea ce se întâmplă realmente în viață. Adică asupra unei persoane, asupra unei familii sau asupra unui popor se abat încercări prea grele, încercări disproporționate față de micimea și fragilitatea umană.” Astfel, unele persoane ajung să fie copleșite de diverse rele care vin în avalanșă. „Toți am cunoscut astfel de persoane. Am fost impresionați de strigătul lor, dar adesea am rămas plini de admirație în fața fermității credinței lor și a iubirii lor în tăcerea lor. Mă gândesc la părinții copiilor cu dizabilități grave sau la cel care trăiește o infirmitate permanentă sau la cel din familie care stă alături de el… Situații agravate adesea de lipsa resurselor economice. Este ceea ce s-a întâmplat în acești ani cu pandemia de Covid-19 și ceea ce se întâmplă acum cu războiul în Ucraina.”
A încurajat la rugăciune liberă, la un dialog direct cu Dumnezeu, chiar și dacă ea poate semăna uneori mai degrabă a protest. „Dumnezeu te ascultă, Dumnezeu este Tată, Dumnezeu nu se înspăimântă de rugăciunea noastră de protest, nu! Dumnezeu înțelege. Dar fii liber, fii liberă în rugăciunea ta! Dumnezeu nu se va sustrage de la confruntare, dar la început îi lasă lui Iob răbufnirea protestului său, și Dumnezeu ascultă. Probabil, uneori, ar trebui să învățăm de la Dumnezeu acest respect și această duioșie. Și lui Dumnezeu nu îi place acea ‘enciclopedie’ de explicații, de reflecție pe care o fac prietenii lui Iob. Ce le iese pe gură nu este corect: este acea religiozitate care explică tot, dar inima rămâne rece. Lui Dumnezeu nu îi place aceasta. Îi place mai mult protestul lui Iob sau tăcerea lui Iob.”
Papa și-a încheiat cateheza spunând: „Fie ca să putem învăța și noi, de la atâția bunici și bunicuțe, de la atâția bătrâni care, ca Maria, unesc rugăciunea lor, uneori sfâșietoare, cu aceea a Fiului lui Dumnezeu care pe cruce se abandonează Tatălui. Să îi privim pe vârstnici, să privim pe bătrâni, pe bătrâne, pe bătrânele; să îi privim cu iubire, să privim experiența lor personală. Ei au suferit mult în viață, au învățat mult în viață, au trecut prin atâtea, dar la sfârșit au această pace, o pace – aș spune eu – aproape mistică, adică pacea întâlnirii cu Dumnezeu, așa încât pot să spună: ‘Am auzit de tine după auzul urechii; dar acum ochiul meu te-a văzut’. Acești bătrâni se aseamănă cu acea pace a Fiului lui Dumnezeu pe cruce care se abandonează Tatălui.”
