Pr. Zoltán Toman și-a susținut doctoratul la Roma
24.05.2022, Roma (Catholica) - Luni, 23 mai, la ora 9.00, în Aula Paul al VI-lea a Universității Pontificale din Lateran, Roma a avut loc susținerea tezei de doctorat intitulată „Le relazioni concordatarie della Romania con la Santa Sede”, a tânărului preot al Diecezei de Timișoara, pr. Zoltán Toman. Prof. dr. Antonello Blasi a fost moderatorul evenimentului academic. Co-relatori au fost: prof. dr. Matteo Nacci și prof. dr. Mons. Natale Loda. Părintele Zoltán Toman a studiat între 2019-2022, cu binecuvântarea Episcopului diecezan de Timișoara, Excelența Sa Csaba Pál, la Pontificia Universita Lateranense din Roma și a fost găzduit în comunitatea Institutului și Colegiului Pontifical pentru Preoți Santa Maria dell’Anima. (Această instituție oferă cazare și comunitate în timpul studiilor pentru preoții din țările de limbă germană sau din ținuturile fostului Sfânt Imperiu Roman de Națiune Germană.)
La susținerea tezei au fost prezenți Arhiepiscopului Miguel Maury Buendía, Nunțiu Apostolic în România și în Republica Moldova, și Episcopul Franz Peter Tebartz van Elst, din cadrul Dicasteriului pentru Noua Evanghelizare. Pr. Zoltán Toman și-a ales ca domeniu de studiu Dreptul Canonic (Diritto Canonico), în special Dreptul Concordatar, dreptul internațional, cu accent pe tema relațiilor dintre Stat și Biserică. Adresăm pe această cale sincerele noastre felicitări părintelui Zoltán Toman pentru munca depusă și frumosul rezultat, respectiv pentru titlul academic obținut în urma atâtor ani de studiu! Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Tema aleasă s-a bazat pe o bogată bibliografie istorică și pe documentele de arhivă din Arhivele Secției a II-a a Secretariatului de Stat, Secția pentru Relații cu Statele, documente care constituie sursa primară în prezentarea acestei cercetări. Câteva surse arhivistice și bibliografice provin și din Arhiva Diecezană a Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara. Lucrarea este împărțită în cinci capitole. Primul constă într-o prezentare a conceptelor și principiilor fundamentale care definesc și stau la baza activității diplomatice a Sfântului Scaun. Sunt evidențiate următoarele: poziția Sfântului Scaun în cadrul comunității internaționale, întrucât este un subiect de drept internațional; mecanismele de transpunere a normelor internaționale în propriul sistem canonic și activitatea sa diplomatică. O parte a primului capitol este dedicată subiectului general al dreptului concordatar: o prezentare a principalelor teorii privind natura juridică a concordatelor – teoria curială sau a privilegiilor, teoria legalistă și teoria contractuală, precum și o scurtă analiză a importanței concordatelor în istorie.
Plecând de la premisa că, concordatele sunt veritabile tratate internaționale, a fost subliniată importanța anumitor principii care stau la baza lor și a tratatelor internaționale, cum ar fi principiul pacta sunt servanda și clauza rebus sic stantibus. Au fost menționate principiile fundamentale ale relației dintre stat și biserică, libertatea religioasă și libertas Ecclesiae. Ultima parte a primului capitol constă într-un rezumat comparativ al acordurilor încheiate în Europa în perioada post-conciliară. Conciliul Vatican II, cu o nouă viziune ecleziologică și o nouă interpretare a misiunii Bisericii în lume, a influențat redactarea acordurilor încheiate de Sfântul Scaun cu diferite subiecte de drept internațional. Analiza a fost realizată prin luarea în considerare a subiectelor mixte recurente ale acestor înțelegeri. Vastitatea conținutului privind obiectul acordurilor, precum și numărul considerabil de acorduri încheiate au obligat candidatul să se limiteze la a oferi un scurt rezumat al subiectelor abordate în unele dintre cele mai interesante acorduri. Primul capitol oferă o bună bază pentru înțelegerea conceptelor de bază esențiale pentru a face legătura cu restul subiectului tezei.
În cel de-al doilea capitol sunt prezentate circumstanțele reluării relațiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun și România după crearea noului stat, după primul război mondial. Relațiile diplomatice au avut ca prioritate stipularea Concordatului prin care s-au pus bazele relațiilor dintre Biserica Catolică și noul stat. Parcursul pregătirii Concordatului a fost complex din punct de vedere religios, etnic și cultural, dar și din cauza unei anumite instabilități a clasei politice, factori care au contribuit la încetinirea negocierilor. Negocierile din cadrul Concordatului sunt structurate în patru etape, care corespund perioadelor în care au avut loc. Novum-ul în cercetarea canonică și istorică a Concordatului din 1927 constă în prezentarea și compararea extinsă a tuturor proiectelor de Concordat întocmite de Sfântul Scaun, guvernul român, episcopatul greco-catolic, episcopii latini și credincioșii laici din Transilvania, respectiv din Banat. Trebuie remarcat faptul că în aceste proiecte pot fi descoperite elemente ale teoriilor doctrinare ale Concordatelor: proiectul redactat de Sfântul Scaun conține elemente ale teoriei curiale sau a privilegiilor, conform căreia Biserica încerca să recurgă la acordarea de privilegii. Proiectul întocmit de guvern conține elemente ale teoriei legaliste, conform căreia suveranitatea statului are un caracter absolut și, în consecință, s-a încercat supunerea societății religioase la legea civilă.
Tot în acest capitol sunt prezentate și câteva aspecte contradictorii care au fost cauza unor dispute prelungite între Sfântul Scaun și România. Cel de-al treilea capitol este dedicat în întregime analizei juridice a articolelor din Concordat. Acesta a continuat cu o analiză exegetică a articolelor din Concordat. Au fost prezentate atât asemănările, cât și deosebirile dintre articolele Concordatului românesc și articolele altor Concordate contemporane, oferind astfel o imagine de ansamblu a activității Sfântului Scaun în materie de legislație internațională la acea vreme. Articolele asupra cărora s-a pus cel mai mare accent sunt cele care au creat dezacorduri între părți în timpul negocierilor: numirea episcopilor, organizarea circumscripțiilor ecleziastice, personalitatea juridică a organismelor ecleziastice, precum și instituția singulară a așa-numitului „patrimonium sacrum” prevăzută la articolul 13, adică o instituție care să reglementeze proprietatea patrimonială a diecezelor latine.
În cel de-al patrulea capitol, o mare atenție a fost acordată prezentării problemei instituției cunoscute sub denumirea de Status Romano-Catholicus Transylvaniensis. Și aceasta este o instituție ecleziastică specială, care își are rădăcinile în perioada în care episcopul catolic nu putea locui în Transilvania din cauza afrontului protestanților. Astfel, un grup de laici catolici din Dieta transilvăneană a preluat administrarea bunurilor bisericești. Pentru a rezolva această problemă, care în anii 1930 a provocat unele atacuri din partea unor politicieni români, Sfântul Scaun a încheiat un nou acord la 30 mai 1932, care purta titlul „acord privind interpretarea articolului 9 din Concordatul din 1927”. În realitate, acest acord a reglementat statutul juridic al Status-ului. Acest acord, ratificat de Parlament în 1940, a transformat Status-ul în Consiliul Diecezei Latine de Alba Iulia. Și aici, în cadrul tezei, s-a folosit tehnica exegetică și comparativă a articolelor din Acord și a altor înțelegeri contemporane.
Cel de-al cincilea capitol poate fi împărțit în două părți. Prima parte descrie circumstanțele în care guvernul comunist român a denunțat unilateral Concordatul la 19 iulie 1948, fapte bazate pe documentele din Arhivele menționate mai sus; precum și o serie de acte legislative anti-ecleziastice adoptate de legislativul românesc, care au dus la transferul proprietăților bisericești în proprietatea statului, reducerea numărului de dieceze, retragerea funcției de episcop catolic, suprimarea comunităților de viață consacrată, culminând cu expulzarea reprezentantului papal din România și cu suprimarea Bisericii Greco-Catolice, la 1 decembrie 1948. A doua parte a acestui capitol tratează reluarea relațiilor diplomatice dintre Sfântul Scaun și România după căderea regimului comunist, în 1990, precum și relațiile dintre stat și Biserică în prezent, începând cu legislația civilă cu impact asupra vieții cultelor prezente pe teritoriul României. Au fost analizate actele legislative care reglementează personalitatea juridică a organismelor ecleziastice și a ordinelor și congregațiilor religioase, libertatea de a înființa organisme ecleziastice, modalitățile de finanțare a Bisericii, întreținerea clerului, problemele sociale ale personalului ecleziastic (atât clerici cât și laici), dreptul la protecția sigiliului sacramental și a secretului profesional, procese civile ale clericilor, asistență religioasă în structuri speciale, cum ar fi forțele armate, închisorile și spitalele, predarea religiei în școlile publice, precum și educația catolică în structurile bisericești la diferite niveluri de educație.
Capitolul s-a încheiat cu probleme care încă așteaptă să fie rezolvate, cum ar fi retrocedarea materialelor arhivistice confiscate, recunoașterea diplomelor din învățământul superior și retrocedarea proprietăților bisericești. Ca posibile soluții la problemele încă nerezolvate, am prezentat diferite acorduri pe care Sfântul Scaun le-a încheiat, în special cu fostele state comuniste. În ceea ce privește restituirea proprietăților bisericești, au fost prezentate mai multe soluții posibile. În cadrul tezei s-au discutat și soluțiile agreate de alte țări din fostul bloc comunist. Au fost prezentate Acordurile cu Ungaria și Croația, în care Sfântul Scaun, împreună cu guvernele acestor țări, a găsit diferite metode pentru a rezolva problema restituirii. Deși restitutio in integrum nu a fost posibilă, guvernele acestor țări s-au angajat să găsească modalități de compensare financiară a acestor bunuri.
