PS Iosif Csaba Pál: Gânduri despre cea de-a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor
02.07.2022, Timișoara (Catholica) - În perioada 22-26 iunie 2022 s-a desfășurat la Roma cea de-a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor. Familiile din România, care au participat la acest eveniment au fost însoțite de Excelența Sa Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan de Timișoara, responsabil pentru pastorația familiilor din cadrul Conferinței Episcopilor din România. Excelența Sa a împărtășit câteva gânduri despre cea de-a X-a Întâlnire Mondială a Familiilor pentru Gerhardus.ro.
Un nou accent se pune pe biserica familială. Am ascultat prelegeri și mărturii legate de această temă. Cristos s-a născut într-o familie. El pecetluiește viața soților cu sfințenie. Sacramentul Căsătoriei îi unește pe soți cu Cristos și în Cristos. Isus este în familie, El vrea să fie acolo mereu, în fiecare moment al vieții. Biserica familială nu este o realitate teoretică, ci este viața familiei cu Cristos în fiecare aspect al vieții. Dacă Cristos este acolo, El radiază, El atrage. Astfel, familia va da mărturie, va fi evanghelizatoare și misionară. Copiii sunt crescuți și devin creștini în cadrul unei vieți cu Cristos. Ei își influențează prietenii, astfel devin și ei misionari. Ce trebuie făcut pentru ca acest lucru să se întâmple? Cele mai multe dintre numeroasele mărturii de la Întâlnirea Mondială a Familiilor au vorbit despre acest lucru, despre felul cum s-a realizat, cum se realizează acesta pas cu pas în viețile lor.
Ce face familia în această privință? Sacramentul Căsătoriei și viața cu Sacramentele, împreună cu rugăciunea, hrănesc familia ca să trăiască în iubire constantă. Și, la rândul lor, soții, trăind în iubire acest lucru îi unește și mai mult cu Isus, Sursa iubirii. În programarea vieții lor, în managementul timpului, familia, timpul alocat familiei trebuie să aibă un loc privilegiat. Acest lucru ar trebui să fie revizuit din când în când.
Mărturia. Din viața de familie trăită astfel rezultă o cultură a mărturiei. Duhul Sfânt trezește în ei dorința de a spune și altora ce a făcut Isus în viața lor. Aceasta este mărturia în cuvinte. De altfel, viețile lor sunt de asemenea mărturii. O familie cu doisprezece copii a venit pe scenă pentru a da mărturie. Mărturia trebuie să capete tot mai mult loc în viața Bisericii, în parohii și comunități. Ce face comunitatea bisericească?
Catehumenatul Căsătoriei. Sfântul Scaun a publicat un document de 97 de pagini pe această temă. Am ascultat o prelegere și mărturii în legătură cu această temă. Ideea este ca asemănător catehumenatului Botezului, să se introducă cuplurile căsătorite în viața trăită în credință, cu bucurie. Acesta este un proces mai lung, oferit din partea comunității ecleziale cu mare respect și grijă, ca pe un dar. Deja copiii mici, iar mai târziu adolescenții și tinerii, ar trebui să fie educați în cadrul catehezei parohiale pentru a deveni conștienți de faptul că au primit prin Botez o vocație la căsătorie sau la o viață consacrată lui Dumnezeu. Aceasta corespunde fazei pre-catecumenale.
Urmează o fază de tranziție: primirea logodnicilor. Aceasta poate dura câteva săptămâni sau câteva luni, în funcție de situația cuplului. În special, cuplurile care nu își practică credința sunt de asemenea invitate la o călătorie catecumenală, unde au ocazia de a-și forma mintea și inima conform învățăturilor lui Isus. Aceasta este urmată de faza catecumenală propriu-zisă. La pregătirea cuplurilor pentru căsătorie, este recomandabil să se adune mai multe cupluri, ceea ce nu exclude posibilitatea de a trata fiecare cuplu în parte. Acest lucru se face prin intermediul unor întâlniri periodice. Esența acestei etape de pregătire este de a ajuta cuplurile să aibă o întâlnire personală cu Isus Cristos și de a le introduce în comunitatea creștină. Este bine ca pregătirea să fie făcută de un grup alcătuit din cupluri mature, preot și colaboratori pastorali. Trebuie evitate cele două extreme: ca acest lucru să fie făcut doar de preot, sau ca acest lucru să fie lăsat în întregime în seama familiilor.
Această pregătire cuprinde trei subfaze: i) Pregătirea de aproape. O sarcină importantă în acest sens este aceea ca cuplurile să (re)descopere prospețimea credinței, sensul și practica Sacramentelor de inițiere. În cadrul acestei etape se face introducerea în Sacramentul Căsătoriei, cu referire specială la darurile harurilor sale și la practicarea virtuților necesare pentru aceasta. ii) Pregătirea propriu-zisă pentru Sacramentul Căsătoriei are loc în lunile de dinaintea căsătoriei. Este bine ca, cu câteva zile înainte de căsătorie, în ciuda tuturor preocupărilor, cuplurile să își găsească timp pentru câteva zile de reflecție sau cel puțin o seară petrecută împreună în rugăciune, adorație euharistică și meditație asupra Sf. Scripturi.
iii) Însoțire spirituală. După căsătorie, este important să nu îi lăsăm singuri pe soți, să nu lăsăm singure cuplurile. În primii ani de căsătorie aceștia trebuie să fie neapărat însoțiți. Este recomandabil să se înființeze comunități familiale în care cuplurile mai experimentate să îi ajute și să îi însoțească pe tinerii căsătoriți. Această asistență este importantă și mai târziu, în special atunci când se confruntă cu dificultăți majore. În toate acestea este importantă înțelepciunea preotului, dar aceasta nu înseamnă compromis. Poate că cel mai important lucru este ca și cei care, dintr-un anumit motiv, sunt îndepărtați de credință și de practicarea ei să simtă dragostea maternă și primitoare a Bisericii.
Ceea ce am văzut la această întâlnire este că mulți oameni din întreaga lume își trăiesc creștinismul cu bucurie, iar această bucurie este atractivă. În același timp, am văzut că multe familii trăiesc harul de a-l avea pe Isus în căsnicia lor atât de intens, încât vor să îl împărtășească și cu ceilalți. Acest lucru dă naștere la diverse inițiative, mișcări, asociații, parohii reînnoite. Ei concep viața de familie cu Cristos nu ca pe o datorie și o povară, ci ca pe un dar.
