Cardinalul Hollerich: Ca Biserică, nu ne putem resemna cu războiul
13.12.2022, Roma (Catholica) - De la angajarea Bisericilor europene pentru a favoriza pacea și reconcilierea în Ucraina la provocările puse de secularizare în țările din Uniunea Europeană: președintele COMECE – Comisia care reunește episcopatele din UE – Cardinalul Jean Claude Hollerich trasează un bilanț al ultimilor cinci ani de mandat. O perioadă istorică ce a pus Europa în fața unor provocări inimaginabile odinioară, cum sunt cele din cauza pandemiei de Covid, sau de evenimente strict politice, cum este Brexit-ul. Sunt teme pe care Cardinalul Hollerich le-a discutat și la întâlnirea pe care a avut-o luni, 12 decembrie 2022, cu Papa Francisc și pe care le-a rezumat la microfoanele de la Radio Vatican – Vatican News. Fiecare acțiune a Bisericilor europene, este îndemnul Cardinalului, trebuie să țină cont de bunăstarea generațiilor viitoare. Tinerilor trebuie să putem să le lăsăm o Europă de pace, reconciliată și unită atât în interiorul ei, cât și în fața provocărilor internaționale.
– Eminență, cum a fost întâlnirea cu Papa?
– Întâlnirea cu Papa este mereu o bucurie pentru că Sfântul Părinte este foarte cordial, este un Papă care iubește Europa, care apreciază integrarea europeană, care vede în Europa un factor de pace în lume precum și de moderație. Din păcate, acum avem războiul în Europa și am vorbit despre Ucraina pentru că inima Papei, precum și inima noastră, este cu poporul ucrainean care a fost atacat și în fiecare zi sunt oameni care mor, oameni cărora le este frig, oameni care nu au nimic de mâncare. Și aceasta doare.
– Ce au încercat să facă Bisericile europene pentru a opri această dramă și mai ales pentru a-i ajuta pe cei care suferă mai mult și care au fost constrânși să își părăsească propria țară?
– Mai întâi a fost o acțiune a Bisericilor din Europa, fiecare în propria țară, pentru a primi refugiații din Ucraina. Și în casa mea am o familie din Ucraina, o mamă cu doi copii, și voi fi bucuros să pot celebra Crăciunul împreună cu ei. Dar acesta este numai un punct, noi ca Biserică nu putem să ne mulțumim niciodată cu acest război, trebuie mereu, mereu să luăm inițiative pentru o oprire, pentru pace. Este natural și că Biserica Catolică nu poate acționa singură. Așadar, suntem în contact strâns foarte cordial cu KEK, care este organizația celorlalte Biserici din Europa, ortodoxe, protestante, anglicane. Am mers împreună în Polonia pentru a vedea primirea refugiaților și lucrăm pentru o oprire, pentru pace. Desigur, nu suntem diplomați și mâinile noastre sunt mici, dar face tot ceea ce este posibil, cred că asta o datorăm lui Dumnezeu și omenirii.
– Una din provocările probabil cele mai urgente pentru viitorul Bisericii și al Bisericilor va fi tocmai aceea de a gândi cum să reconstruiască țesutul social al Ucrainei după război…
– Da, trebuie reconstruit țesutul social și trebuie găsită și o reconciliere cu Rusia, pentru că noi avem la Luxemburg experiența celui de-al doilea război mondial. A fost o experiență foarte dureroasă, am cunoscut atâtea persoane care aveau ură față de Germania, dar apoi s-a schimbat! Acum Germania este o țară prietenă și germanii sunt mereu bineveniți în țară, trebuie să ajungem la același lucru: la o reconciliere, o pace unde cele două partide pot să mențină fața lor, nu trebuie să facem să-și piardă fața nici Rusia, nici Ucraina, altminteri pacea nu este posibilă, dar acesta va fi rodul unui dialog lung, foarte lung și sper că vom putea intra într-o astfel de fază.
– Ultimii cinci ani au fost ani bogați în provocări și neprevăzute ale istoriei. Am avut drame ca pandemia, care a răscolit viața noastră a tuturor; am avut episoade în Europa pe care nimeni nu le aștepta cu țări membre care au părăsit Uniunea, o Uniune construită atât de greu și în care multe vor încă să ajungă și să o lărgească. Și apoi atâtea schimbări și în cadrul instituțiilor europene care au căutat o coeziune tot mai mare. Cum ați trăit aceste momente istorice, dumneavoastră personal și COMECE?
– Pentru mine a fost o experiență foarte frumoasă să am acel dialog cu instituțiile Uniunii Europene. Este adevărat, Brexit-ul a fost o dramă, pentru că înainte avem mereu țări care voiau să ajungă în Uniune, iar apoi a fost o țară care dorea să iasă din ea și care considera că poate avea un viitor mai bun în afara Uniunii. Am văzut că acest lucru nu este posibil. Regatul Unit merge rău… Cred că acesta este un semnal bun pentru toate celelalte care s-ar putea gândi la ieșirea din UE, este un semnal de alarmă, nu se poate face așa pur și simplu. Economiile noastre sunt împletite, nu se pot dezlipi pur și simplu. Și pentru noi la COMECE – pentru că noi avem Episcopi delegați din fiecare Conferință Episcopală – era un Episcop delegat din Conferința Anglia și Țara Galilor și un alt delegat din Scoția, dar noi am votat în favoarea acestor două țări care pot participa mereu la întâlnirile noastre ca invitați. Noi îi considerăm ca europeni și acum cred că este foarte important ca Uniunea Europeană și Regatul Unit să găsească un mod de a coexista pașnic și de a se ajuta reciproc, așadar nici o rivalitate, ci într-adevăr un ajutor reciproc, pentru că popoarele Europei trebuie să aibă un progres de pace și de bunăstare, trebuie să ne gândim la generația viitoare.
– Într-un anumit sens este confirmarea apelului lansat mereu de Biserică, și anume că „nimeni nu se salvează singur”…
– Da, acest lucru este foarte adevărat. Același lucru a fost pentru pandemie, la început a fost teribil, naționalismul care a revenit, fiecare țară voia să se salveze singură, dar nu a funcționat. Atunci după o absență inițială a unirii, fiecare s-a angajat și a făcut foarte bine. Însă știm că spectrele trecutului încă există și că trebuie să fim atenți să nu le provocăm. Trebuie să face totul pentru o integrare pașnică în Uniunea Europeană.
– În acești cinci ani, ați întâlnit probabil momente critice în raportul cu Uniunea Europeană. Dualismul între viața spirituală a Europei și viața politică mai creează sau creează uneori dificultăți care trebuie depășite?
– Nu este clar, există Episcopi care nu înțeleg pentru ce există această activitate puțin politic a Bisericii, dar Biserica trebuie să fie în dialog cu lumea și noi avem doctrina socială a Bisericii care este o comoară. Trebuie să avem o acțiune morală și politică și cred că bărbații și femeile din lumea politică sunt foarte mulțumiți să aibă un glas uneori direct față de conștiința lor care facilitează lucrurile. În Tratatul despre funcționarea Uniunii Europene, articolul 17 stabilește că Uniunea trebuie să aibă un dialog structurat și deschis cu religiile și aceasta o facem în secretariatul nostru de la Bruxelles, cu specialiști în diferite domenii ale politicii europene, fac o mare muncă.
– După părerea dumneavoastră, secularizarea continuă să rămână o provocare?
– Da, este o provocare. Și Europa devine secularizată. După fiecare alegere în Parlament, numărul de creștini care vor cu adevărat să trăiască credința lor scade. Dar noi putem intra în dialog și cu ceilalți. Eu cred că fiecare persoană este capabilă de dialog și noi suntem în contact cu toate partidele, cu toate grupurile parlamentare, pentru că împreună dorim să lucrăm pentru binele comun în Europa, pentru fiecare cetățean, pentru fiecare persoană din Europa, care are un drept de a trăi fericit. Dacă nu aș fi fost Episcop, aș fi fost la vârsta pensiei, și atunci mă gândesc adesea la tineri: trebuie să le lăsăm o lume în care se poate trăi. Sunt foarte bucuros și că în COMECE am făcut un Consiliu de tineri, pentru că nu trebuie numai să vorbim în numele tinerilor, ci trebuie să le dăm un spațiu pentru a se exprima și să dăm și politicienilor posibilitatea de a realiza propriile dorințe. Așadar, este frumos să lucrăm pentru generația care urmează după noi.
– O generație care va fi tot mai multiculturală, luând în considerare și problema migrațiilor în Europa…
– Da, avem „Fratelli tutti”! Multiculturalitatea nu este o amenințare, ci posibilitatea de a deschide noi orizonturi și de a avea un progres comun al omenirii. Pentru aceasta sunt foarte satisfăcut și mulțumit. (material Vatican News, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro).
