Papa Francisc: Diferențele dintre oameni sunt ocazii de a iubi mai mult
19.03.2023, Vatican (Catholica) - Trebuie să tratăm defectele fizice și sociale ale celorlalți ca pe o șansă la iubire, nu ca pe o inconveniență, spus Papa Francis în discursul său de dinaintea rugăciunii Angelus de duminică, 19 martie 2023. Mesajul săptămânal al Papei s-a concentrat pe lectura din Evanghelia zilei, care relatează vindecarea miraculoasă de către Isus a unui orb. Sfântul Părinte a arătat reacțiile diferiților oameni prezenți în relatare și i-a invitat pe oameni să intre în relatare să reflecteze la cum ar putea răspunde într-o situație similară. Redăm alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi Evanghelia ni-l arată pe Isus care redă vederea unui orb din naștere (cf. Ioan 9,1-41). Dar această minune este primită în mod rău de diferite persoane și grupuri. Să vedem în amănunte. Dar mai întâi aș dori să vă spun: astăzi, luați Evanghelia lui Ioan și citiți voi această minune a lui Isus, este foarte frumos modul în care Ioan o relatează. Capitolul 9, în două minute se citește. Arată cum procedează Isus și cum procedează inima umană: inima umană bună, inima umană lâncedă, inima umană temătoare, inima umană curajoasă. Capitolul 9 din Evanghelia lui Ioan. Faceți aceasta astăzi, vă va ajuta mult. Și în ce mod primesc persoanele acest semn?
Înainte de toate sunt discipolii lui Isus, care în fața orbului din naștere ajung să bârfească: se întreabă dacă vina este a părinților sau a lui (cf. v. 2). Caută un vinovat; și noi de atâtea ori cădem în aceasta pentru că este atât de comod: să căutăm un vinovat, în loc să ne punem întrebări angajante în viață. Și astăzi putem să spunem: ce înseamnă pentru noi această persoană, ce anume ne cere nouă? Apoi, după ce s-a petrecut vindecarea, reacțiile cresc. Prima este cea a celor apropiați, care sunt sceptici: „Acest om a fost orb: nu este posibil ca acum să vadă, nu poate să fie el, este altul!”: scepticism (cf. v. 8-9). Pentru ei este inacceptabil, mai bine să lase lucrurile cum erau înainte (cf. v. 16) și să nu intre în această problemă. Le este frică, se tem de autoritățile religioase și nu se pronunță (cf. v. 18-21). În toate aceste reacții, se evidențiază inimi închise în fața semnului lui Isus, din motive diferite: pentru că ei caută un vinovat, pentru că nu știu să fie uimiți, pentru că nu vor să se schimbe, pentru că sunt blocați de frică. Și atâtea situații se aseamănă astăzi cu aceasta. În fața unui lucru care este tocmai un mesaj de mărturie a unei persoane, este un mesaj al lui Isus, noi cădem în aceasta: căutăm o altă explicație, nu dorim să ne schimbăm, căutăm o cale de ieșire mai elegantă decât să acceptăm adevărul.
Singurul care reacționează bine este orbul: el, fericit că vede, mărturisește ceea ce i s-a întâmplat în cel mai simplu mod: „Eram orb și acum văd” (v. 25). Spune adevărul. Mai înainte era constrâns să ceară de pomană pentru a trăi și îndura prejudecățile oamenilor: „este sărac și orb din naștere, trebuie să sufere, trebuie să plătească pentru păcatele sale sau pentru cele ale strămoșilor săi”. Acum, liber în trup și în spirit, dă mărturie despre Isus: nu inventează nimic și nu ascunde nimic. „Eram orb și acum văd”. Nu îi este frică de ceea ce vor spune ceilalți: gustul amar al marginalizării l-a cunoscut deja, toată viața, deja a simțit asupra sa indiferența și disprețul trecătorilor, a celor care îl considerau ca un rebut al societății, util maxim pentru pietismul vreunei pomeni. Acum, vindecat, nu se mai teme de acele atitudini, pentru că Isus i-a dat demnitate deplină. Și acest lucru este clar, se întâmplă mereu: când Isus ne vindecă, ne redă demnitate, demnitatea vindecării lui Isus, deplină, o demnitate care iese din adâncul inimii, care ia toată viața; El, sâmbăta, în fața tuturor, l-a eliberat și i-a dăruit vederea fără a-i cere nimic, nici măcar un mulțumesc, și el dă mărturie despre aceasta. Aceasta este demnitatea unei persoane nobile, a unei persoane care se știe vindecată și își revine, renaște; acea renaștere în viață, despre care se vorbea astăzi la „A Sua Immagine”: a renaște.
Fraților, surorilor, cu toate aceste personaje, Evanghelia de astăzi ne pune și pe noi în mijlocul scenei, așa încât să ne întrebăm: ce poziție luăm, ce am fi spus atunci? Și mai ales, ce facem astăzi? Ca orbul, știm să vedem binele și să fim recunoscători pentru darurile pe care le primim? Mă întreb: cum este demnitatea mea? Cum este demnitatea ta? Îl mărturisim pe Isus sau răspândim critici și suspiciuni? Suntem liberi în fața prejudecăților sau ne asociem cu aceia care răspândesc negativități și vorbe rele? Suntem fericiți să spunem că Isus ne iubește, că ne mântuiește sau, ca părinții orbului din naștere, ne lăsăm închiși de teama de ceea ce vor gândi oamenii? Cei lâncezi cu inima care nu acceptă adevărul și nu au curajul de a spune: „Nu, aceasta nu este așa”. De asemenea, cum primim dificultățile și indiferența celorlalți? Cum primim persoanele care au atâtea limitări în viață? Fie ele fizice, ca acest orb; fie ele sociale, precum cerșetorii pe care îi găsim pe stradă? Și aceasta o primim ca un blestem sau ca ocazie de a ne apropia de ei cu iubire?
Fraților și surorilor, să cerem astăzi harul de a ne uimi în fiecare zi de darurile lui Dumnezeu și de a vedea diferitele circumstanțe ale vieții, chiar și cele mai greu de acceptat, ca ocazii pentru a face binele, așa cum a făcut Isus cu orbul. Sfânta Fecioară Maria să ne ajute în aceasta, împreună cu Sfântul Iosif, om drept și credincios.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Ieri în Ecuador un cutremur a provocat morți, răniți și daune uriașe. Sunt aproape de poporul ecuadorian și asigur de rugăciunea mea pentru răposați și pentru toți cei suferinzi. Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din atâtea țări – văd steaguri: columbiene, argentiniene, poloneze… atâtea, atâtea țări… – Salut spaniolii veniți din Murcia, Alicante și Albacete.
Salut parohiile din „San Raminondo Nonnato” și a „Martirilor Canadieni” din Roma, și „Cristo Re” din Civitanova Marche; Asociația Salezienilor Cooperatori; tinerii din Arcore, candidații la Mir din Empoli și cei din parohia „S. Maria del Rosario” din Roma. Salut tinerii Neprihănitei, așa de buni. Cu plăcere salut și participanții la maratonul din Roma! Vă felicit pentru că, la impulsul dat de „Athletica Vaticana”, faceți din acest eveniment sportiv important o ocazie de solidaritate în favoarea săracilor.
Și astăzi să facem urări tuturor taților! Fie ca să găsească în Sfântul Iosif modelul, sprijinul, întărirea pentru a trăi bine paternitatea lor. Și toți împreună, pentru tați, să îl rugăm pe Tatăl [Tatăl nostru…]. Fraților și surorilor, să nu uităm să ne rugăm pentru martirizatul popor ucrainean, care continuă să sufere crimele războiului. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere.
