Pr. Daniel J. Harrington: Evanghelia după Matei
14.10.2023, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut de curând cartea: „Evanghelia după Matei”, scrisă de pr. Daniel J. Harrington și tradusă în limba română de pr. dr. Robert Balan. Cartea apare în colecția „Studii biblice”, în formatul 17×24, are 508 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 110 lei. Redăm ca prezentare a cărții câteva cuvinte chiar ale autorului.
Acest volum dedicat „Evangheliei după Matei” face parte din colecția Sacra Pagina, care este un comentariu în mai multe volume al cărților Noului Testament. Expresia Sacra Pagina („Pagina sacră”) se referea inițial la textul Scripturii. În Evul Mediu descria și studiul Scripturii, la care interpretul a adăugat următoarele instrumente: gramatică, retorică, dialectică și filosofie. Astfel, Sacra Pagina cuprinde atât textul care urmează a fi studiat, cât și activitatea de interpretare. Această serie prezintă traduceri noi și expuneri moderne ale tuturor cărților Noului Testament. Scrisă de o echipă internațională de exegeți biblici catolici, este destinată experților Bibliei, studenților, teologilor, clerului și cateheților. Volumele prezintă informații fundamentale și expuneri introductive. Ele conțin perspective metodologice specifice, dar mențin accentul pe problemele ridicate de compozițiile Noului Testament. Scopul seriei Sacra Pagina este de a oferi o analiză critică solidă, fără a pierde sensibilitatea față de sensul religios. Prin urmare, această serie este catolică din două puncte de vedere: incluzivă, în metodele și perspectivele sale, și modelată de contextul tradiției catolice.
Conciliul Vatican II a descris studiul „paginii sacre” drept „însuși sufletul Sfintei teologii” (Dei Verbum, 24). Volumele din această serie ilustrează modul în care exegeții catolici contribuie la apelul Conciliului de a oferi accesul la Sfânta Scriptură tuturor credincioșilor creștini. În loc de a pretinde că spune un cuvânt final cu privire la orice text, aceste volume încearcă să deschidă bogățiile Noului Testament și să invite pe cât mai mulți oameni să studieze serios „pagina sacră”. Acest comentariu la Evanghelia după Matei a fost scris dintr-o perspectivă „evreiască” – una care cred că este cerută de textul însuși. Autorul este un romano-catolic care a cercetat îndelung Biblia ebraică și scrierile evreiești tardive, mai ales că acestea oferă contextul pentru înțelegerea Noului Testament și a creștinismului timpuriu. În afară de preocuparea mea academică pentru iudaismul antic, am experimentat și vitalitatea iudaismului modern, continui să îl admir și caut să fiu sensibil și empatic față de acesta atunci când interpretez scrierile creștine timpurii.
Genul comentariului biblic a determinat unele alegeri făcute în această carte. După o introducere, comentariul oferă o nouă traducere (literală) a fiecărei secțiuni din Evanghelia după Matei. Explică problemele textuale, dificultățile filologice și alte probleme în note. Prezintă o analiză literară a fiecărui text: context, formă, utilizarea surselor, structură etc. Bibliografiile direcționează cititorul către studii moderne importante și uneori spre alte interpretări.
Dimensiunea „evreiască” este trăsătura distinctivă a acestui comentariu. Este dezvoltată pe trei niveluri. Primul și cel mai evident nivel este efortul de a informa cititorul despre Vechiul Testament și despre alte texte evreiești care par a fi influențat sau cel puțin merg în paralel cu Evanghelia după Matei. Susțin ideea potrivit căreia comunitatea pentru care a scris Matei era în mare parte (deși nu exclusiv) iudeo-creștină. Pentru o astfel de audiență, Matei putea folosi retorica și temele iudaice fără explicații. Nu este cazul americanilor din secolul XX și al celor care citesc Evanghelia astăzi. Și astfel, atât în note, cât și în eseul interpretativ pentru fiecare pasaj pe care îl realizez, încerc să suplimentez fundalul evreiesc pe care Matei l-ar putea presupune din partea cititorilor săi originari. Încerc astfel să pun cititorii de astăzi ai lui Matei într-un loc analog cu cel al primilor săi cititori.
Cel de-al doilea nivel al dimensiunii „evreiești” se referă la situația în care a scris Matei: conflictul dintre evrei după distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.C., despre continuitatea și natura iudaismului. La sfârșitul primului secol d.C., undeva în Palestina sau Siria, un evanghelist iudeo-creștin a folosit Evanghelia după Marcu, o colecție de fraze desemnate de savanții moderni ca fiind Q, și un material special (M) pentru a scrie ceea ce este cunoscut sub numele de „Evanghelia după Matei” pentru o comunitate în mare parte iudeo-creștină care a existat în cadrul iudaismului, dar în tensiune cu alte grupări evreiești. În interpretări, indic înțelesul pe care l-ar putea avea fiecare text în acea situație, așa cum și comunitatea mateeană a încercat să își definească identitatea și să se situeze în tradiția evreiască.
Al treilea nivel al dimensiunii „evreiești” apare la sfârșitul fiecărei interpretări. În timp ce preocuparea de bază a lucrării este de a explica Matei ca pe un text din secolul I, știu că educatorii și predicatorii doresc un ajutor în predarea importanței lui Matei pentru oamenii de azi. Așadar, folosind termenul „actualizare”, ofer sugestii scurte despre modul în care fiecare text ar putea fi prezentat într-o sală de clasă sau într-o celebrare liturgică. Nu îl acuz pe Matei de antisemitism, așa cum fac unii interpreți. Dar sunt conștient de potențialul antisemit pe care îl au unele texte mateene, atunci când sunt scoase din contextul lor istoric, și doresc să îi avertizez pe profesori și predicatori despre acest lucru. În același timp, încerc să ofer comentarii teologice adecvate noii relații care există între evrei și creștini începând de la Conciliul Vatican II și, astfel, ajut profesorii și predicatorii să contribuie la această dezvoltare pozitivă, dar fragilă.
Lucrarea se concentrează pe Matei ca text iudaic – iudaic în premisele sale conceptuale și retorice, în cadrul său sociologic și în mesajul său teologic. Abordarea este literară, istorică și teologică. Există totuși aspecte importante care atrag puțin atenția: preocupările noilor metode literare (critica răspunsului cititorului, structuralismul, semiotica), istoria tradiției evanghelice (în special paralelele din Evanghelia lui Toma) și determinarea evenimentelor istorice din spatele textelor. Explozia informațiilor despre lumea antică și apariția a noi metode de interpretare fac imposibilă crearea unui comentariu cu adevărat complet (unul care încearcă să le cuprindă pe toate).
Nici efortul de a demonstra fundalul evreiesc al lui Matei nu este complet. În loc să adun liste de paralele pe care puțini cititori le vor verifica vreodată, prefer să aduc în prim-plan sursele și paralelele evreiești cele mai clarificatoare și să le tratez într-un context suficient pentru ca cititorii să înțeleagă semnificația Evangheliei după Matei. Adevărata trăsătură distinctivă a acestei lucrări este încercarea de a afirma ceea ce ar fi putut însemna fiecare text în conflictul de la sfârșitul primului secol între comunitatea lui Matei și rivalii săi evrei.
