Papa Francisc: Sănătatea s-a îmbunătățit, nu mă gândesc să demisionez și aș vrea să merg în Belgia
14.12.2023, Vatican (Catholica) - Mai mult decât o decizie sau o revoluție, este o promisiune pe care el însuși a făcut-o Fecioarei: „Doresc să fiu înmormântat la Santa Maria Maggiore. Locul este deja pregătit”. Papa Francisc, care împlinește 87 de ani la în 17 decembrie 2023, dezvăluie postului de radio mexican n+ intenția sa, explicând și că lucrează pentru a simplifica ritul înmormântării Pontifilor și lăsând clar să se înțeleagă că, deși este prezent gândul despre moarte datorat și bătrâneții care „vine așa cum este”, nu este deloc în program ideea de a demisiona. Dimpotrivă, Jorge Mario Bergoglio dezvăluie dorința de a călători în 2024 în Belgia, în afară de călătoriile în Polinezia și în Argentina sa.
Colocviul este condus de cunoscuta corespondentă Valentina Alazraki, veterană dintre toți vaticaniștii, în ziua în care Mexicul o celebrează pe propria „Mamă”, Sfânta Fecioară Maria de Guadalupe. „Morenita” este prezentă de fapt în tot interviul, în timpul căruia Papa reafirmă „marea devoțiune” față de Sfânta Fecioară Maria. De aici, alegerea Bazilicii Santa Maria Maggiore ca loc al viitoarei sale înmormântări, ceea ce, pe de o parte, marchează o noutate istorică față de Pontifii din trecut, toți înhumați în Grotele vaticane (ultimul fiind Papa Benedict al XVI-lea, decedat la 31 decembrie 2022). Pe de altă parte, acest fapt întărește legătura cu Bazilica Liberiană, vizitată de 115 ori din ziua care a urmat alegerii, la 14 martie 2013, înainte și după fiecare călătorie internațională, până la 8 decembrie anul acesta, când a mers pentru a o omagia cu un „Trandafir de aur” pe Salus Populi Romani, icoana mariană pe care tradiția o consideră pictată de Sfântul Luca și care veghează asupra locuitorilor Romei. „Este marea mea devoțiune. Marea mea devoțiune. Și înainte, când veneam, mergeam mereu acolo duminică dimineața când eram la Roma, stăteam puțin acolo. Există o legătură foarte mare”, spune Papa Francisc.
Explică apoi că a pregătit „cu ceremonierul” ritul înmormântării Papei: „Am simplificat-o mult”. Ultima înmormântare a fost cea a Papei Benedict al XVI-lea, la 5 ianuarie, în Piața San Pietro. Tocmai despre raportul cu predecesorul, timp de zece ani Papă emerit, vorbește Papa Francisc în interviu, la câteva zile de prima comemorare a morții. „Relația mea cu Papa Benedict era foarte strânsă. Uneori mergeam să îl consult. Și el, cu o mare înțelepciune, îmi dădea părerea sa, dar îmi spunea «Vezi tu», lăsa totul în mâinile mele. M-a ajutat mereu. Foarte generos în aceasta”. Papa Francisc descrie ca un „har” faptul de a fi putut „să își ia rămas-bun” de la predecesor, imediat ce a aflat de la un asistent medical că se simțea rău și cerând pentru el rugăciuni în timpul ultimei audiențe generale din 2022. „Am mers să îl vizitez. Era lucid, dar nu mai putea vorbi și îmi ținea mâna, așa. A fost frumos acel rămas-bun. A fost frumos. Și după trei zile a murit. Un mare, Benedict era un mare, un om smerit, simplu, și care atunci când și-a dat seama de limitele sale a avut curajul să spună că este suficient. Eu îl admir pe acest om.”
Ca și în alte ocazii, Papa nu exclude ipoteza ca într-o zi să meargă pe urmele Papei Benedict, dar nu acesta este momentul. În urmă cu un an, într-un alt interviu dat la ABC, Papa Francisc a revelat că a înmânat la începutul pontificatului – așa cum este practica – o scrisoare de renunțare în caz de impediment medical, fostului Cardinal secretar de stat, Tarcisio Bertone. Acea scrisoare rămâne acolo unde este: „Am văzut curajul Papei Benedict atunci când și-a dat seama că nu putea, a preferat să spună că este suficient, și aceasta îmi face bine ca exemplu și îi cer Domnului să spun este suficient, la un moment dat, dar atunci când vrea El”.
La întrebarea dacă este adevărat, așa cum s-a afirmat de unii critici, că după moartea predecesorului a „devenit mai dur” și în același timp defăimătorii au devenit „mai virulenți, mai feroce”, Papa Francisc răspunde cu o glumă: „Nu, cuiva trebuie să i se dea puțin…”. Face comparația cu tații în raportul cu copiii lor: „Uneori este nevoie de o răbufnire, dar oamenii sunt foarte buni aici înăuntru. Eu sunt complicat și uneori puțin nerăbdător și mă suportă… Oamenii din Curie sunt foarte buni”. „Dar acum sunteți mai puțin sever cu ei”, afirmă Alazraki. „Este adevărat că și bunicii devin mai buni, face parte din îmbătrânirea vieții.”
Cu privire la „bătrânețe”, Papa – lovit recent de bronșită, operat de două ori în doi ani la Policlinica Gemelli – admite fragilitatea propriei sănătăți, dar asigură cu privire la condițiile sale. „Mă simt bine, mă simt mai bine”, spune el, totuși „am nevoie să vă rugați pentru sănătatea mea”, pentru că „bătrânețea nu vine singură”, „nu se machiază, se prezintă așa cum este”. Pe de altă parte, „trebuie să știm să acceptăm darurile bătrâneții” și „că se poate face mult bine și dintr-o altă perspectivă”. „Uneori îmi spun alții că sunt un inconștient, pentru că vreau să fac lucrurile și să mă mișc.” Este semnul că „mă simt destul de bine”. Bronșita l-a constrâns să anuleze călătoria de la începutul lunii decembrie în Dubai pentru Cop28. „Este adevărat”, admite Papa Francisc, „că acum toate călătoriile sunt regândite. Cele mai departe sunt regândite. Sunt limite, e adevărat. Limita care te face să înțelegi că totul se termină aici și începe altceva. Bătrânețea te face să te maturizezi mult, este frumos.”
Călătoriile sunt regândite, dar rămâne dorința de a face trei în anul următor: Belgia, Polinezia, Argentina. Prima în Belgia este sigură, afirmă Papa Francisc, invitat de regele Philippe și de regina Mathilde în audiența din 14 septembrie. Celelalte două sunt în plan: „Vom vedea cum vor merge lucrurile”. Este prima dată când Papa vorbește despre Polinezia public, în timp ce despre ideea de a se întoarce în țara sa natală a mai amintit în aproape toate interviurile date în ultimul an. Și noul președinte Javier Milei l-a invitat în colocviul telefonic de după victoria la alegeri. Răspunzând la o întrebare despre expresiile despre Papa folosite de același președinte în trecut, Pontiful spune că în campanie electorală, lucrurile „se spun serios, dar sunt lucruri provizorii, lucruri care folosesc pentru a crea puțină atenție, dar care după aceea dispar singure. Trebuie să se distingă mult între ceea ce spune un politician în campanie electorală și ceea ce va face cu adevărat după aceea, pentru că apoi vine momentul concreteții, al deciziilor”. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
