Misiunea Bisericii este lucrarea Duhului Sfânt, nu a tehnicilor noastre
08.09.2024, Vatican (Catholica) - Cum le inspirăm tinerilor entuziasmul pentru misiune? „Nu cred că există ‚tehnici’ pentru aceasta”. În această întrebare pusă de James, un catehet, și în răspunsul Papei Francisc, reiese una dintre temele cele mai dragi ale Sfântului Părinte: Ce stă la baza la a fi misionar? Cum proclamăm Evanghelia? Aceste întrebări sunt relevante în orice loc și timp, dar în Papua Noua Guinee, o țară în care se vorbesc 841 de limbi diferite, ele capătă o rezonanță specială.
În cadrul întâlnirii sale cu autoritățile și societatea civilă din Port Moresby de sâmbătă, 7 septembrie 2024, Succesorul lui Petru și-a reiterat fascinația față de extraordinara bogăție culturală și umană a acestui arhipelag de insule, unde comunicarea este complicată și cateheza trebuie să se confrunte cu un număr vast de limbi, fără egal în lume. „Îmi imaginez că această varietate enormă este o provocare pentru Duhul Sfânt, care creează armonie în mijlocul diferențelor!”, a spus el. Ca răspuns la întrebarea lui James din timpul întâlnirii cu Episcopii, clericii, persoanele consacrate și cateheții, Papa a răspuns subliniind esența mărturiei creștine, care este de a „cultiva și împărtăși bucuria de a fi Biserică”.
Papa Francisc citează adesea cuvintele predecesorului său, Papa Benedict al XVI-lea, rostite la Aparecida în 2007: „Biserica nu se angajează în prozelitism. În schimb, ea crește prin ‚atracție’”. În cartea-interviu cu Gianni Valente („Fără El, nu putem face nimic”, LEV 2020), Papa Francisc a explicat că „misiunea este lucrarea Lui. Este inutil să ne agităm. Nu este nevoie să ne organizăm și să strigăm. Nu este nevoie de artificii sau trucuri. Pur și simplu trebuie să cerem să experimentăm astăzi ceea ce ne face să spunem: ‚Duhul Sfânt și noi am hotărât’. Mandatul Domnului de a ieși și a vesti Evanghelia vine din interior, condus de iubire și atracție. Nu îl urmezi pe Cristos și nu devii un proclamator al Lui și al Evangheliei Sale datorită unei decizii luate la un birou sau printr-un activism autoindus. Chiar și zelul misionar poate fi rodnic doar dacă provine din această atracție și o transmite altora”.
În fața dezorientării și a oboselii pe care mulți creștini le experimentează în anumite părți ale lumii, doar mărturia păcătoșilor iertați, atrași de iubire, este cea care face misiunea. Altfel, așa cum a spus adesea Papa Francisc, „Biserica devine o asociație spirituală, o companie multinațională care lansează inițiative și mesaje de natură etico-religioasă”, pentru că „ajungi să îl domesticești pe Cristos. Nu mai dai mărturie despre ceea ce face Cristos, ci vorbești în numele unei anumite idei despre Cristos. O idee pe care o posezi și pe care tu însuți ai domesticit-o. Organizezi evenimente, devenind un manager de nivel scăzut al vieții ecleziale, în care totul se întâmplă conform unui program stabilit, doar urmând instrucțiuni. Dar întâlnirea cu Cristos, întâlnirea care ți-a atins inima la început, nu se mai întâmplă niciodată”.
Nimic nu este ferit de acest risc: de la proiectele pastorale la organizarea de evenimente majore, de la tehnicile misionare „digitale” la cateheză. Pericolul este să luăm de bun esențialul și să ne concentrăm în schimb pe metode, limbaj și organizare. Dar cel mai adevărat răspuns la întrebarea lui James, cel care întruchipează cuvintele Papei, poate fi găsit în chipurile zâmbitoare și pline de bucurie ale misionarilor de aici, care au parcurs kilometri întregi pe jos, cu mașina și cu avionul pentru a fi aproape de frații și surorile lor și pentru a da mărturie despre iubirea lui Isus fiecărui om din acest ținut cu o natură uimitoare și plină de culoare. Căci „dacă ești atras de Cristos, dacă te miști și acționezi pentru că ești atras de Cristos, ceilalți observă fără efort din partea ta. Nu este nevoie să o dovedești și cu atât mai puțin să o arăți.”
