Papa Francisc pune în lumină bătrânii „pelerini ai speranței” din Biblie
26.02.2025, Vatican (Catholica) - Papa Francisc le-a cerut miercuri catolicilor să aibă înțelepciunea de a căuta prezența lui Dumnezeu în mijlocul nostru precum bătrânii Simeon și Ana din Noul Testament. În a doua sa cateheză de când a fost internat în Spitalul Gemelli din Roma, în urmă cu aproape două săptămâni, Sfântul Părinte a reflectat asupra prezentării lui Isus în Templu și a întâlnirii Domnului cu doi bătrâni „pelerini ai speranței”. „Cântarea de răscumpărare a celor doi bătrâni emană astfel vestirea jubileului pentru toate popoarele și pentru lume”, a împărtășit Pontiful în comentariul său scris pe marginea capitolului 2 din Evanghelia Sfântului Luca. „Speranța este reaprinsă în inimi în Templul Ierusalimului pentru că Cristos, speranța noastră, a intrat în el.”
Sfântul Părinte, în vârstă de 88 de ani, a subliniat că atât Simeon, cât și Ana erau oameni ai rugăciunii și ai cultului, cu „ochi limpezi”, capabili să îl recunoască pe Dumnezeu în Pruncul Isus și să îl primească în viețile lor. „Simeon îl îmbrățișează pe acel Prunc care, mic și neajutorat, se odihnește în brațele sale; dar el este, de fapt, cel care găsește consolare și plinătatea existenței sale strângându-l în brațe”, a spus Papa. „Plin de această mângâiere spirituală, bătrânul Simeon vede moartea nu ca pe un sfârșit, ci ca pe o împlinire, o plinătate; o așteaptă ca pe o ‘soră’ care nu anihilează, ci introduce în adevărata viață pe care a prefigurat-o deja și în care el crede.”
Ana, o văduvă în vârstă de peste 80 de ani dedicată rugăciunii și slujirii, nu și-a putut stăpâni bucuria când Iosif și Maria l-au prezentat pe Isus la Templu. „Ana îl sărbătorește pe Dumnezeul lui Israel, care și-a răscumpărat poporul chiar în acel Prunc și le vorbește altora despre El, răspândind cu generozitate cuvântul profetic”, a spus Sfântul Părinte. Pe lângă faptul că l-au ajutat pe Isus să facă „primul Său act de adorare” în Templu, Papa a remarcat modul în care părinții lui Isus, Maria și Iosif, exprimă tandrețea unei familii și „nu se limitează la a-l încadra pe Isus într-o istorie a familiei, a poporului, a legământului cu Domnul Dumnezeu”. „Ei au grijă de creșterea Lui și îl introduc în atmosfera de credință și de cult. Și ei cresc treptat în înțelegerea unei vocații care îi depășește cu mult”, a spus el.
