„Camera lacrimilor”, unde Cardinalul devine Papă
07.05.2025, Vatican (Catholica) - Pe peretele cu Judecata Universală din Capela Sixtină, în lateralele altarului, se află două uși închise, de dimensiuni reduse. Cea din stânga duce la așa-numita „Cameră a lacrimilor” unde, imediat după alegere, noul Pontif intră pentru a se schimba și a se reculege în rugăciune pentru câteva minute. Mons. Marco Agostini, ceremonier papal, a declarat: „Acolo Papa conștientizează ceea ce a devenit, ceea ce va fi din acel moment încolo”. După adevărul transformat în artă al frescelor din Capela Sixtină, în splendoarea lor, cu figurile uriașe, evocând pasaje din Scripturi, este tulburător să treci pragul ușii care duce în „Camera lacrimilor”. Lăsăm în urmă măreția universal aclamată a picturilor lui Michelangelo și ale celor mai mari artiști ai Renașterii pentru a ne regăsi într-o cameră mică, fără culoare.
Este o încăpere cu boltă și arcade pe care se păstrează câteva fragmente de fresce, cu o fereastră ascunsă de o draperie. Mobilierul minimalist include o masă și două scaune din lemn de culoare închisă, o canapea roșie și un cuier. Uimirea provocată de frumusețea frescelor lasă loc unui sentiment intim care pătrunde în suflet, la perceperea trecerii secolelor: parcă îi vedem pe Pontifi alegând una dintre cele trei haine albe puse la dispoziția lor, fiecare de dimensiuni diferite, și îmbrăcând ceea ce va fi veșmântul și culoarea care îi va distinge pentru totdeauna. Este o adevărată investitură, ceva mai vechi și mai profund decât o simplă schimbare de haine; o tradiție și un ritual care capătă o semnificație puternică, nu numai formală, ci mai ales spirituală.
Aici Pontifii se roagă și, uneori, așa cum sugerează numele camerei, plâng, copleșiți de emoție. După zilele agitate ale Conclavului, se află singuri, față în față cu Dumnezeu: din acea zi vor fi Papi, vor prelua mandatul petrin. Pe un perete este fixată o placă comemorativă, datată 31 mai 2013, pe care scrie: „În această încăpere, numită «a lacrimilor», începând cu Papa Grigore al XIV-lea, care aici, la 5 decembrie 1590, proaspăt ales Papă, a vărsat lacrimi de emoție, noul Pontif, după ce a acceptat alegerea, îmbracă veșmintele proprii”. Mons. Marco Agostini reflectează pentru mass-media vaticană asupra unui moment deosebit de delicat al Conclavului și asupra semnificației sale spirituale.
El descrie Camera lacrimilor ca fiind „foarte mică, chiar foarte îngustă”. „Este important ceea ce se întâmplă din punct de vedere simbolic. Acolo Papa conștientizează ceea ce a devenit, ceea ce va fi din acel moment încolo. Schimbarea veșmântului vorbește despre schimbarea profundă a existenței sale. În acel loc, el înțelege că funcția este mai mare decât persoana. Poate de aici provine și denumirea de Cameră a lacrimilor, pentru că este momentul în care conștientizează că figura Papei este mult mai mare decât persoana care îmbracă haina albă și că, sub ea, Papa va învăța în fiecare zi să moară, pentru că trebuie să iasă la iveală funcția, trebuie să iasă la iveală Vicarul lui Cristos, Succesorul lui Petru”.
La îmbrăcare, Papa este ajutat de maestrul de ceremonii. „Cardinalul ales”, subliniază Mons. Agostini, „este însoțit până la această ușă, sub Judecata de Apoi, în stânga altarului, și intră împreună cu maestrul de ceremonii, pentru a ieși de acolo îmbrăcat în veșmintele pontificale”. Trecerea pragului camerei lacrimilor schimbă pentru totdeauna și ne face să reflectăm asupra faptului că acest lucru se întâmplă în Anul Jubiliar al Speranței, în care trecerea prin Poarta Sfântă schimbă cu adevărat viața. „Este o schimbare profundă”, adaugă ceremonierul referindu-se la camera lacrimilor, „este trecerea unui prag cu totul special, deoarece atinge intimitatea persoanei care devine Papă. Am putea spune că atinge inima ministerului petrin: un om care devine Papă, un Cardinal care devine Papă. Îl numim Papă, dar când folosim terminologia care a desemnat în istorie Papii, se spune Vicarul lui Cristos, Succesor al lui Petru și, așa cum îl definea Sfânta Ecaterina, «dulcele Cristos pe pământ». Este minunat!”
