Papa Leon al XIV-lea către Cardinali: Trebuie să dăm mărturie despre bucuria credinței noastre în Isus

09.05.2025, Vatican (Catholica) - „Suntem chemați să dăm mărturie despre bucuria credinței noastre în Isus.” Papa Leon al XIV-lea a făcut acest îndemn sincer în timpul primei sale Liturghii ca Papă, vineri, 9 mai 2025, în prezența Cardinalilor electori și a altor Cardinali prezenți la Roma, în Capela Sixtină, exact locul în care electorii, cu o majoritate de cel puțin două treimi, l-au ales drept al 267-lea Papă în al patrulea tur de scrutin, joi după-amiază.
În omilia sa, noul Papă a făcut apel la cultivarea unei relații personale tot mai bune cu Cristos și a insistat asupra faptului că, fără credință, viața este lipsită de sens. Cu toate acestea, noul Papă născut în SUA a început cu câteva cuvinte în limba engleză, în care le-a mulțumit Cardinalilor electori pentru încrederea acordată. „Vreau să repet cuvintele din Psalmul responsorial: «Voi cânta un cântec nou Domnului, pentru că El a făcut minuni» și, într-adevăr, nu doar cu mine, ci cu noi toți.”
„Frații mei Cardinali, în timp ce celebrăm în această dimineață”, a încurajat el, „vă invit să reflectați la minunile pe care Domnul le-a făcut, la binecuvântările pe care Domnul continuă să le reverse asupra noastră, a tuturor, prin intermediul slujirii lui Petru”. „M-ați chemat să port această cruce și să duc la îndeplinire această misiune și știu că mă pot baza pe fiecare dintre voi pentru a merge alături de mine, în timp ce continuăm ca Biserică, o comunitate de prieteni ai lui Isus, credincioși care anunțăm Vestea Bună, care anunțăm Evanghelia”, a spus el.
Cristos ne-a arătat sfințenia umană
Omilia Papei Leon, care a fost pronunțată în continuare în limba italiană, a fost centrată pe Sfântul Petru, primul Papă, amintind cuvintele sale din Evanghelia după Sfântul Matei: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu”, pentru a ilustra acel patrimoniu, făcut posibil de credința consecventă în Domnul, „pe care Biserica, prin succesiunea apostolică, l-a păstrat, aprofundat și transmis timp de două mii de ani”. Reflectând asupra relației lui Petru cu Cristos, noul Papă a amintit că Isus, Mântuitorul nostru, este singurul care dezvăluie fața Tatălui.
„În El, Dumnezeu, pentru a se face apropiat și accesibil bărbaților și femeilor”, a subliniat Sfântul Părinte, „ni s-a revelat în ochii încrezători ai unui copil, în mintea vie a unui tânăr și în trăsăturile mature ale unui bărbat, apărând în cele din urmă discipolilor Săi după Înviere cu trupul Său glorios”. În acest fel, a continuat, „El ne-a arătat un model de sfințenie umană pe care îl putem imita cu toții, împreună cu promisiunea unui destin veșnic ce transcende toate limitele și capacitățile noastre”.
Un dar și o cale
Papa a remarcat că Petru, în răspunsul său, cuprinde aceste două lucruri: „darul lui Dumnezeu și calea de urmat pentru a ne lăsa schimbați de acest dar”, și a afirmat că „acestea sunt aspecte inseparabile ale mântuirii încredințate Bisericii pentru a fi proclamate pentru binele rasei umane”. „Într-adevăr”, a exclamat Papa Leon al XIV-lea, „ele ne sunt încredințate nouă, celor ce am fost aleși de El înainte de a fi formați în pântecele mamelor noastre, renăscuți în apele Botezului și, depășindu-ne limitele și fără nici un merit propriu, aduși aici și trimiși de aici, pentru ca Evanghelia să fie proclamată fiecărei creaturi”.
M-a chemat să fiu credincios Bisericii
Noul Papă a reamintit că Dumnezeu l-a chemat, odată cu alegerea sa ca al 267-lea Papă, ieri după-amiază, să îi succeadă lui Petru și, ca atare, „mi-a încredințat această comoară pentru ca, cu ajutorul Său, să fiu administratorul său credincios de dragul întregului Trup mistic al Bisericii”. Cu toate acestea, Petru, a amintit el, își face profesiunea de credință ca răspuns la o întrebare specifică: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Această întrebare, a subliniat Papa Leon, nu este nesemnificativă și privește „un aspect esențial al slujirii noastre, și anume, lumea în care trăim, cu limitele și potențialul ei, cu întrebările și convingerile ei”.
Două atitudini diferite
„Cine spun oamenii că este Fiul Omului?”, a repetat noul Sfânt Părinte, observând: „Dacă reflectăm la scena pe care o avem în vedere, am putea găsi două răspunsuri posibile, care caracterizează două atitudini diferite”. În primul rând, a spus Papa Leon, există răspunsul lumii care „nu va ezita să îl respingă și să îl elimine” odată ce „prezența Sa devine iritantă” și din cauza „cerințelor Sale morale severe”. Apoi există celălalt răspuns posibil la întrebarea lui Isus, cel al oamenilor obișnuiți, care îl văd „ca pe un om drept și curajos”, dar pentru ei „este doar un om și, prin urmare, în momente de pericol, în timpul pătimirii Sale, și ei îl abandonează și pleacă dezamăgiți”.
Este nevoie de acțiune misionară acolo unde este dificil de predicat cu mărturia
Ceea ce este frapant în legătură cu aceste două atitudini, a spus Papa, este relevanța lor astăzi, deoarece, a recunoscut Sfântul Părinte, ele întruchipează noțiuni pe care le-am putea găsi cu ușurință pe buzele multor bărbați și femei din timpul nostru, chiar dacă, deși identice în esență, sunt exprimate într-un limbaj diferit. „Chiar și astăzi”, a avertizat el, „există multe contexte în care credința creștină este considerată absurdă, destinată celor slabi și neinteligenți. Contexte în care sunt preferate alte valori, precum tehnologia, banii, succesul, puterea sau plăcerea.” Acestea sunt contexte, a subliniat el, „în care nu este ușor să predici Evanghelia și să dai mărturie despre adevărul ei, în care credincioșii sunt batjocoriți, combătuți, disprețuiți sau, în cel mai bun caz, tolerați și compătimiți”. „Totuși, tocmai din acest motiv”, a spus el, „acestea sunt locurile în care misiunea noastră este extrem de necesară”.
Lipsa de credință este însoțită de lipsa de sens a vieții
„Lipsa de credință”, a subliniat Papa Leon, „este adesea însoțită în mod tragic de pierderea sensului vieții, neglijarea milostivirii, încălcări îngrozitoare ale demnității umane, criza familiei și atâtea alte răni care afectează societatea noastră”. Astăzi, a observat el, „există multe contexte în care Isus, deși apreciat ca om, este redus la un fel de lider carismatic sau supraom”. Recunoscând că acest lucru se întâmplă „nu numai printre necredincioși, ci și printre mulți creștini botezați”, Sfântul Părinte a avertizat că, astfel, ei „ajung să trăiască, la acest nivel, într-o stare de ateism practic”. Având în vedere acest lucru, a reasigurat: „Aceasta este lumea care ne-a fost încredințată, o lume în care, așa cum ne-a învățat Papa Francisc de atâtea ori, suntem chemați să dăm mărturie despre credința noastră plină de bucurie în Isus Mântuitorul”. „De aceea”, a continuat el, „este esențial ca și noi să repetăm, împreună cu Petru: «Tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu»”.
Călătoria zilnică a convertirii
Pontiful a spus că este esențial să facem acest lucru, în primul rând, în relația noastră personală cu Domnul, în angajamentul nostru față de „o călătorie zilnică de convertire”. Apoi, ca Biserică, trebuie să facem același lucru, a reamintit el, „experimentând împreună fidelitatea noastră față de Domnul și aducând Vestea cea Bună tuturor”. „Îmi spun acest lucru în primul rând mie însumi, ca Succesor al lui Petru, în timp ce îmi încep misiunea de Episcop al Romei”, a exprimat el, împărtășind că o face după expresia bine cunoscută a Sfântului Ignațiu de Antiohia. Amintindu-și rolul său „de a prezida în caritate Biserica universală”, a amintit că „Sfântul Ignațiu, care a fost dus în lanțuri în acest oraș, locul iminentei sale jertfe, le-a scris creștinilor de acolo: «Atunci voi fi cu adevărat un discipol al lui Isus Cristos, când lumea nu îmi va mai vedea trupul»”.
Retragerea pentru a face loc lui Cristos
Ignațiu, a explicat el, „vorbea despre faptul de a fi devorat de fiarele sălbatice în arenă – și așa s-a întâmplat – dar, cuvintele sale se aplică mai general unui angajament indispensabil pentru toți cei din Biserică care exercită o slujire de autoritate”. În mod specific, acest angajament, a subliniat el, „este de a ne da la o parte pentru ca Cristos să poată rămâne, de a ne face mici pentru ca El să poată fi cunoscut și glorificat, de a ne cheltui la maxim pentru ca toți să aibă ocazia de a-l cunoaște și iubi”. Papa Leon al XIV-lea a încheiat rugându-se: „Dumnezeu să îmi dea acest har, astăzi și întotdeauna, prin mijlocirea iubitoare a Mariei, Mama Bisericii”.
In aceasta omilie se cuprinde pe scurt,cuvantul Domnului Isus spus lui Petru (Lc. 22,32) Aceste cuvinte sunt mereu un astazi pentru Petru si toti cei care i-au urmat in scaunul Apostolic. Fie ca Preasfanta Fecioara Maria sa vegheze mereu asupra Sfantului Parinte Leon al XIV-lea ca rod imbelsugat sa dobandeasca! Iar noi toti sa laudam pe Domnul pentru harul milostivirii revarsat peste intreaga Biserica!