Petru ne amintește că săracii sunt inima Evangheliei
10.10.2025, Vatican (Catholica) - Deja din titlu, prima exortație apostolică a Papei Leon al XIV-lea, Dilexi te, dezvăluie legătura strânsă cu Dilexit nos, enciclica ultimă a Papei Francisc, și reprezintă, într-un anumit sens, continuarea acesteia. Nu este un text despre doctrina socială a Bisericii și nici nu analizează probleme specifice. Mai degrabă, expune fundamentele Revelației, subliniind legătura puternică dintre iubirea lui Cristos și chemarea Sa de a ne apropia de săraci.
Centralitatea iubirii pentru săraci se află, de fapt, în inima Evangheliei înseși și, prin urmare, nu poate fi respinsă ca o „preocupare personală” a anumitor Papi sau curente teologice, nici prezentată ca o consecință pur socială sau umanitară, extrinsecă credinței creștine și proclamării sale. „Iubirea pentru Domnul … este una cu iubirea pentru cei săraci”, scrie Papa Leon. Ele sunt, prin urmare, inseparabile. Isus spune: „Ceea ce ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei mai mici, Mie mi-ați făcut”. Prin urmare, continuă Sfântul Părinte, „nu este vorba de o simplă bunătate umană, ci de o revelație: contactul cu cei umili și neputincioși este o modalitate fundamentală de a-l întâlni pe Domnul istoriei”.
Papa observă că, din păcate, chiar și creștinii riscă să „cedeze” atitudinilor lumești, ideologiilor și abordărilor politice sau economice înșelătoare. Iritarea pe care o auzim uneori când oamenii se referă la angajamentul față de cei săraci – ca și cum ar fi o distragere de la iubirea și închinarea față de Dumnezeu – relevă cât de oportun este acest document. „Faptul că unii resping sau ridiculizează operele caritabile, ca și cum ar fi o obsesie a câtorva și nu inima arzătoare a misiunii Bisericii”, spune Pontiful, „mă convinge de necesitatea de a reveni și de a reciti Evanghelia, ca să nu riscăm să o înlocuim cu înțelepciunea acestei lumi”.
Prin citate biblice și prin înțelepciunea Părinților Bisericii, ni se reamintește astfel că iubirea pentru cei săraci „nu este opțională, ci o cerință a adevăratului cult”. Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur și ale Sfântului Augustin continuă să lumineze Biserica și astăzi: primul ne îndeamnă să îl cinstim pe Isus în trupul celor săraci, întrebându-ne ce sens are să avem altare pline de vase de aur, în timp ce Cristos zace epuizat de foame chiar în fața bisericii; cel de-al doilea îi descrie pe săraci ca „prezența sacramentală a Domnului”, văzând în grija față de săraci o dovadă tangibilă a sincerității credinței: „Oricine spune că îl iubește pe Dumnezeu și nu are milă de cei nevoiași minte”.
Datorită acestei legături cu esența mesajului creștin, partea finală a Dilexi te conține un apel adresat fiecărei persoane botezate, îndemnând pe fiecare să se angajeze concret în apărarea și promovarea celor mai slabi: „Toți membrii Poporului lui Dumnezeu au datoria de a-și face auzită vocea, chiar dacă în moduri diferite, pentru a semnala și denunța astfel de probleme structurale, chiar cu riscul de a părea naivi sau proști”. Este un mesaj cu implicații profunde atât pentru Biserică, cât și pentru societate: actualul sistem economic-financiar și „structurile lui de păcat” nu sunt inevitabile și, prin urmare, este posibil să ne angajăm în imaginarea și construirea – „prin forța binelui” – unei societăți diferite și mai juste, „prin schimbarea mentalităților, dar și, cu ajutorul științei și tehnologiei, prin dezvoltarea de politici eficiente pentru schimbarea socială”.
Textul documentului Dilexi te a fost inițiat de Papa Francisc. Papa Leon al XIV-lea – care, ca persoană consacrată și mai târziu Episcop misionar, a împărtășit o mare parte din viața sa cu cei săraci, lăsându-se evanghelizat de ei – și l-a asumat. (Editorial semnat de Andrea Tornielli pentru Vatican News)
