Ziua Mondială a Vieții Consacrate, celebrată în Arhidieceza de București
02.02.2026, București (Catholica) - „Mesaj din cer: când am intrat la Liturghia celebrată în Catedrala Sfântul Iosif, era ger tăios și bătea un vânt puternic, neprietenos. Când am ieșit de la agapa fraternă de după Liturghie, ningea viscolit ușor, o bucurie care ne-a pus tuturor un zâmbet pe față, împreună cu fulgii mărunți. Acasă, în curtea mănăstirii, zăpada neatinsă sclipea tăcută în lumina felinarelor. Priveam uimite, în tăcere. Poate aceasta este misiunea noastră, a persoanelor consacrate, în această lume: să schimbăm gerul tăios al vremurilor grele în zăpada curată a credinței, speranței și iubirii prin rugăciunea noastră tăcută? Zâmbește cineva după ce ne-a întâlnit? Se bucură că ne-am întors, ca o ninsoare la început de februarie? Se oprește cineva la geamul sufletului să ne privească preamărindu-l pe Dumnezeu?”
Sfânta Liturghie de duminică, 1 februarie 2025 pentru celebrarea Zilei Mondiale a Persoanelor Consacrate a fost prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București și celebrată împreună cu E.S. Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România și Republica Moldova, ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, preoți călugări și diecezani. Au participat și credincioși laici, familii cu copii energici care nu înțelegeau ce se petrece dar se jucau fericiți acolo unde reușeau să încropească un grup, tineri din parohia Catedralei. Corul a fost un balsam: intra ușor în suflet și vindeca răni care nu pot fi ocolite în lumea reală, în care trăim. Celebrarea a fost transmisă în direct de Angelus TV, ajungând astfel la cei care nu au putut participa fizic în Catedrală.
În cuvântul de învățătură, ÎPS Aurel Percă a vorbit despre cele trei voturi călugărești și despre Fericirile pe care ni le propune Evanghelia duminicii. La sfârșit, E.S. Giampiero Gloder ne-a mulțumit pentru participarea la viața Bisericii și ne-a transmis cuvântul de salut al Papei Leon al XIV-lea. Sr. Anna Vereș, responsabila pentru Viața Consacrată din ARCB, a mulțumit tuturor celor prezenți, asigurându-i de rugăciunea noastră continuă. Ne-am continuat sărbătoarea la agapa fraternă din Palatul Arhiepiscopal, unde am putut sta la povești, am împărtășit experiențe din misiunile noastre, am aruncat sămânța unor viitoare colaborări. Orientalii spun că a mânca împreună înseamnă a trăi împreună. Noi ne-am adunat cu toată inima în jurul Mesei Euharistice, apoi la fel ne-am regăsit și la mici bunătăți pe care le-am împărțit între noi. Și eram vreo sută!
Comunitatea noastră, a persoanelor consacrate din ARCB, pare a se încălzi, a se lumina, a-și găsi sensul în comunitatea mare a Bisericii: ne cunoaștem mai bine, comunicăm, ne întâlnim pentru rugăciune și celebrări, ne întoarcem la misiunile noastre cu inima plină de darul Euharistiei și al iubirii divine care ne cuprinde pe toți, apoi iar ne întâlnim. Bucuria așteptării ni se vede în privirea caldă, în zâmbetul cu care ne salutăm încă de departe, în firescul cu care fiecare participă la evenimente, cu implicare și creativitate. Era deja târziu când am pornit spre casă. Am ajuns pe ger și ne-am întors pe ninsoare. Ceva s-a schimbat, însă nu doar vremea, ci și inima noastră: purtam mai multă lumină, mai multă căldură, mai multă speranță în iubirea atotputernică a lui Dumnezeu, care ne-a chemat pe nume și ne-a trimis să fim chipul său în lume, în această lume așa cum este, aici și acum. Așa să fie! (Sr. Daniela Mare CJ pentru ARCB.ro)
