Papa Leon la Monaco: Cristos cheamă Biserica la comuniune și la apărarea demnității umane
28.03.2026, Vatican (Catholica) - În Catedrala Neprihănita Zămislire, în inima Principatului, Papa Leon al XIV-lea s-a întâlnit sâmbătă dimineață cu comunitatea catolică din Monaco pentru un moment de rugăciune și a oferit o reflecție centrată pe Cristos ca „apărătorul nostru în fața Tatălui”. Adresându-se credincioșilor, Sfântul Părinte a început cu cuvintele apostolului Ioan: „avem un apărător la Tatăl, pe Isus Cristos, cel drept” (1Ioan 2,1) și i-a invitat pe toți cei prezenți să contemple misterul mântuirii ca inițiativă de milostivire a lui Dumnezeu față de o umanitate marcată de slăbiciune și păcat.
Cristos, a spus el, „a luat asupra Sa răul găsit în umanitate și în lume (…) și a învins acest rău, transformându-l și eliberându-ne pentru totdeauna”. Salutându-i pe Prințul Albert al II-lea de Monaco, Arhiepiscopul Dominique-Marie David, clerul și credincioșii prezenți, Suveranul Pontif și-a exprimat bucuria de a participa la viața unei Biserici locale care se distinge prin diversitate și deschidere.
Reflectând asupra lui Isus ca apărător al nostru, Papa Leon al XIV-lea a subliniat mai întâi darul comuniunii. Cristos, a spus el, „ne reconciliază cu Tatăl și între noi”, nu prin condamnare, ci prin milostivirea care „purifică, vindecă, transformă și ne face parte din unica familie a lui Dumnezeu”. Această comuniune, a notat el, are și implicații sociale. Misiunea lui Isus restabilește nu numai bunăstarea spirituală, ci și demnitatea umană, reintegrând indivizii în comunitate. În această lumină, Biserica este chemată să fie „o reflectare în această lume a iubirii lui Dumnezeu care nu manifestă favoritisme”. Referindu-se la contextul local, a observat că diversitatea socială și culturală a Principatului Monaco este o bogăție, nu o diviziune. „În Biserică”, a spus el, „o astfel de varietate nu trebuie să devină niciodată ocazie de divizare în clase sociale”, ci mai degrabă un semn că toți sunt primiți ca „persoane și copii ai lui Dumnezeu”.
A subliniat apoi o a doua dimensiune a apărării adusă de Cristos: proclamarea Evangheliei în apărarea fiecărei ființe umane. Isus, a spus el, dă glas celor „uitați și marginalizați”, dezvăluind un Dumnezeu milostiv care „aduce reabilitare și face dreptate pentru toți cei oprimați”. Din această perspectivă, Biserica însăși este chemată să fie o „apărătoare” (avocată), angajată în dezvoltarea integrală a persoanei umane. Evanghelia, a explicat el, trebuie să lumineze identitatea umană, relațiile și sensul ultim al vieții. Încurajând reînnoirea zelului misionar, Papa Leon al XIV-lea i-a îndemnat pe credincioși să „proclame Evanghelia vieții, speranței și iubirii”, apărând demnitatea umană „de la concepție până la moartea naturală”. De asemenea, a avertizat împotriva presiunilor secularismului, care riscă să reducă viața umană la individualism și productivitate economică.
Sfântul Părinte a avertizat împotriva riscului ca credința să devină rutină. „O credință vie este întotdeauna profetică”, a spus el, capabilă să ridice întrebări cu privire la justiție, solidaritate și fundamentele etice ale societății. A întrebat dacă modelele economice și sociale actuale promovează cu adevărat demnitatea tuturor sau dacă rămân limitate la „logica profitului ca scop în sine”. Fixându-ne privirea asupra lui Cristos, a continuat el, ajungem la o credință care transformă atât viața personală, cât și societatea. O astfel de credință trebuie să fie comunicată „printr-un limbaj nou și prin instrumente noi, inclusiv cele digitale”, acordând o atenție deosebită celor care își redescoperă credința.
