Papa apără drepturile emigranţilor şi ale rudelor lor
07.07.2003, Vatican (Catholica) - Papa Ioan Paul al II-lea a primit cu bucurie în această duminică vestea intrării în vigoare a Convenţiei Internaţionale asupra protecţiei drepturilor muncitorilor emigranţi şi ale rudelor lor: „Acest instrument legislativ marchează un important pas înainte, deoarece îl consideră pe emigrant o persoană unită cu familia sa”, a afirmat Sfântul Părinte după rugăciunea mariană Angelus.
Raportul din 2003 al Organizaţiei Internaţionale pentru Migrare (OIM) asupra emigrărilor din lume estimează că 175 de milioane de persoane – adică 3% din populaţia totală de pe glob – trăiesc în afara ţării de origine. Cauzele emigrării, aşa cum explică această instituţie, sunt căutarea unor mai bune posibilităţi economice, efectuarea de studii, sau fuga de violenţă ori de catastrofe naturale.
Recunoscând amploarea exploatării la care erau supuşi muncitorii emigranţi şi familiile lor, în anii `60 comunitatea internaţională a început tratativele pentru crearea unei ocrotiri juridice internaţionale a acestora. În 1990, Adunarea Generală a ONU a adoptat Convenţia Internaţională asupra protecţiei drepturilor muncitorilor emigranţi şi ale rudelor lor. Până în momentul de faţă, 22 de ţări au ratificat Convenţia.
„Exprimându-mi marea satisfacţie pentru această reuşită juridică, sper ca o tot mai largă adeziune a statelor să îi întărească eficacitatea pentru ca, prin adoptarea de prevederi similare şi prin colaborarea internaţională constantă, fenomenul complex al migrării să se poată desfăşura în legalitate şi în respect faţă de persoane şi familii”, a afirmat Papa Ioan Paul al II-lea.
Conform unui comunicat distribuit de OIM, Convenţia prezintă trei aspecte importante. În primul rând, recunoaşte că muncitorii emigranţi nu sunt simple unităţi economice, ci fiinţe umane cu familii, şi ca atare trebuie să se bucure de drepturile umane fundamentale.
În al doilea rând, recunoaşte în mod clar realitatea exploatării şi abuzului, pe care o trăiesc zilnic mulţi muncitori emigranţi, şi le acordă protecţie. În al treilea rând, Convenţia îndeamnă statele să coopereze pentru a face faţă problemele emigrării, şi subliniază responsabilităţile pe care le au ţările de origine, de tranzit şi de destinaţie în vederea protejării emigranţilor şi a dezvoltării unor solidare politici de emigrare pentru muncă.
