Răducăneni – model de convieţuire între ortodocşi şi catolici
15.04.2003, Răducăneni (Catholica) - În numărul din 14 aprilie 2003 al cotidianului România Liberă, a apărut un articol despre comunităţile ortodoxă şi catolică din localitatea Răducăneni, judeţul Iaşi, în special despre revistele locale ale celor două comunităţi, „în paginile cărora ecumenismul e cultivat cu toată atenţia şi consecvenţa”, oferind astfel „un model al convieţuirii şi colaborării cu adevărat creştine, care ar putea fi extins în întreg spaţiul românesc”.
Cele două publicaţii confesionale sunt revista „Vestea Bună” a parohiei ortodoxe, coordonată de pr. Cristian Florin Cristea, revistă care împlineşte în această lună doi ani de la apariţie; şi revista „Ecouri răducănene” a parohiei romano-catolice, coordonată de pr. Iulian Tancău, revistă care apare de patru ani şi are adresă de e-mail şi sit pe Internet. În publicaţia ortodoxă se semnalează apariţia noului număr al revistei catolice din localitate, şi sunt publicate în mod frecvent poeme ale lui Karol Wojtyla (actualul Suveran Pontif Ioan Paul al II-lea).
În cele două publicaţii confesionale semnează preoţii şi cadrele didactice ale localităţii, dar şi foarte mulţi tineri, în special elevi, fapt considerat cu totul îmbucurător pentru viitorul confesional al comunei Răducăneni. Elena Olariu, de religie ortodoxă, bibliotecară la Liceul din Răducăneni, s-a implicat în apariţia publicaţiei „Vestea Bună”, ca membru al redacţiei şi tehnoredactor, dar în acelaşi timp publică texte de proză şi poezie religioasă şi în „Ecouri răducănene”.
România Liberă ilustrează conlucrarea dintre cele două confesiuni surori publicând un fragment din textul dedicat unei recente întâlniri ecumenice, semnat de parohul catolic Anton Farcaş: „Impresionant a fost numărul credincioşilor ortodocşi, care a fost mult mai mare decât al celor catolici. (…) Din discuţiile purtate, am reţinut faptul că această separare este o suferinţă pe care o simt credincioşii de ambele confesiuni. Mulţi ar dori ca măcar Sărbătoarea Învierii Domnului să fie la aceeaşi dată.”
„Un lucru însă este sigur – continuă preotul romano-catolic -, şi anume faptul că Isus doreşte această unitate, s-a rugat pentru realizarea ei, iar noi avem obligaţia să continuăm această rugăciune a lui Isus şi, mai mult, trebuie să ne străduim ca în viaţa de fiecare zi, în relaţiile dintre noi, oamenii, să trăim şi să ne comportăm în aşa fel încât să nu se observe nici cea mai mică diferenţiere. Aş dori să profit de această ocazie pentru a-i saluta pe preoţii ortodocşi din satele din jur, cu care mă cunosc, şi să le mulţumesc pentru armonia şi colaborarea care există între noi, preoţii din această parte a ţării, `în dragostea lui Cristos care ne uneşte`.”
Mulţumim doamnei bibliotecare Elena Olariu, pentru devotamentul, talentul şi modestia de care dă dovadă!
Fie ca credinţa în Dumnezeu să biruiască1
Nimic fara jertfa si iubire! Ceia ce lasi in urma te asteapta dupa primul colt… Prietenia face parte din invatatura Mantuitorului; daca nu si transpunem in fapta cele afirmate vai noua, cei care ne batem cu pumnul in piept ca suntem crestini, urmasi ai lui Hristos… Indiferent de cult si stare sociala, prietenia este un act de durata ce vine dinlauntru. Acest lucru il putem intelege numai atunci cand ratiunea ajunge la armonie cu inima. Doamne ajuta!
Sincer, multumesc celor care prin intermediul internetului m-au facut cunoscuta. Onoarea ma obliga sa continui cu mai multa seriozitate.
De asemeni si celor care nu apreciaza cele facute de mine, aici, la Raducaneni. Sunt criticata, deci exist!
Revista, rea sau buna, este citita. Nu de la oameni primesc bucuria linistii si pacea sufletului…
Strămoşii cetăţenilor catolici din Răducăneni au fost aduşi pe aceste meleaguri de familia boierilor Răducanu pentru a fi folosiţi ca mână de lucru pe moşiile acestora, deoarece răzăşii din partea locului, avînd pământurile lor, aveau de lucru în gospodăriile personale şi nu dovedeau să mai lucreze pe moşia acestora. Ca dovadă că au existat moşierii Răducanu, au rămas multe corpuri de clădiri ale curţii moşierului, ce au fost folosite în diverse scopuri, printre care şi ca locaţie pentru Spitalul de Neuropsihiatrie. Numele localităţii de Răducăneni provine tot de la numele familiei Răducanu. Numele localităţilor Roşu, Isaia, Bohotin, Bazga, Gorban, Gura Bohotinului etc. sunt mai vechi decît ale celei cu numele de Răducăneni. Cetăţenii aduşi ca mînă de lucru pe moşia boierului Răducanu provin din localităţile de catolici de pe Valea Trotuşului, din judeţul Bacău. Numele lor sunt specifice cetăţenilor catolici din Ardeal, ca de exemplu:Bişog, Farcaş, Gheorghiu, Faraonel, Barabaş, Anton, Robert, Fekete şi multe altele. Biserica romano-catolică actuală a fost construită la începutul secolului al XX-lea. Această biserică este o adevărată catedrală, cu un turn înalt de pe care a căzut un preot in timpul construcţiei sale. La început aici slujbele se făceau în limba latină, dar după al doilea război mondial slujbele se ţin în limba română. Cetăţenii sunt foarte harnici şi cunoscători de diverse meserii. Sunte foarte credincioşi şi pritenoşi cu ortodocşii cinstiţi, harnici şi care se ţin de cuvânt. La beţie sunt foarte agresivi ca toţi cetăţenii. Unul din membrii familiei Răducanu s-a străduit să construiască o şcoală pentru copii cetăţenilor care lucrau pe moşia familiei Răducanu, dar şi pentru alţi cetăţeni. Acest ctitor de şcoală se numea Lascăr Rosetti, de pregătire jurist. La insistenţa preotului Vasile Ciocîrlan in Parohia Bazga, şcoala a devenit gimnaziu, iar în anii comunismului, s-a infiinţat Liceul teoretic Răducăneni. După cîţiva ani s-a transformat în Liceu Agro-industrial. În final a devenit Liceul teoretic Lascăr Rosetti, după numele primului ctitor de şcoală din Localitatea Răducăneni. În Liceul din Răducăneni au învăţat elevi catolici şi ortodocşi din localităţile înconjurătoare. Cu această ocazie s-au legat numeroase prietenii atît între elevi cît şi între cadrele didactice ale liceului. Subsemnatul am fost elev al gimnaziului apoi profesor al Liceului agro-industrial din Răducăneni. Olariu Elena a fost elevă a Liceului . Ea este şi soră a mea şi sunt mîndru de ea.
Am citit cu interes cele semnalate despre d-na bibliotecar, Olariu Elena din Raducaneni care coordoneaza revista cu caracter cultural, social, religios, „Vestea Buna”, prin paginile careia promoveaza cu multa daruire tinere talente in devenire. Nu ca o lauda, eu insumi am fost spijinita sa obtin mai multe premii – la povesti si poezie, acum colaborand direct si la revista.