„Combaterea sărăciei, construirea păcii”

11.12.2008, Vatican (Catholica) - Astăzi a fost publicat, în limbile italiană, engleză, franceză, germană, spaniolă şi portugheză, Mesajul Papei Benedict al XVI-lea pentru celebrarea celei de-a XLII-a Zile Mondiale pentru Pace, la 1 ianuarie 2009, cu tema „Combaterea sărăciei, construirea păcii”. Papa afirmă în mesaj că „sărăcia se numără adesea printre factorii care favorizează sau agravează conflictele, chiar şi cele armate. La rândul lor, acestea din urmă alimentează situaţii tragice de sărăcie”.

„Combaterea sărăciei implică o analiză atentă a fenomenului complex al globalizării. Această analiză este importantă deja din punct de vedere metodologic, deoarece sugerează utilizarea roadelor cercetărilor realizate de economişti şi sociologi asupra multor aspecte ale sărăciei. Referinţa la globalizare ar trebui să capete, însă, o semnificaţie spirituală şi morală, cerând ca cei săraci să fie priviţi în perspectiva conştientă că toţi fac parte dintr-un unic plan divin, acela al chemării de a construi o singură familie în care toţi – indivizi, popoare şi naţiuni – să-şi controleze comportamentul, impregnându-l cu principiile fraternităţii şi responsabilităţii”.

Sfântul Părinte arată faptul că „Sărăcia este adesea legată, ca de o cauză a sa, de dezvoltarea demografică… Exterminarea a milioane de nenăscuţi, în numele luptei împotriva sărăciei, constituie în realitate eliminarea celor mai săraci dintre fiinţele umane. Legat de acest lucru rămâne faptul că, în 1981, circa 40% din populaţia mondială era sub linia de sărăcie absolută, în timp ce astăzi acest procent s-a înjumătăţit substanţial, şi au ieşit din sărăcie populaţii caracterizate, de altfel, de o importantă creştere demografică. Datele relevate acum scot în evidenţă faptul că ar exista resursele necesare rezolvării problemei sărăciei, chiar şi în cazul unei creşteri demografice”.

Unul dintre domeniile cărora Papa le acordă o atenţie specială este sărăcia copiilor. „Atunci când sărăcia loveşte o familie, copiii se dovedesc a fi victimele cele mai vulnerabile: aproape jumătate din cei care trăiesc în sărăcie absolută astăzi sunt copii. Analizarea sărăciei, situându-se de partea copiilor, duce la a considera drept prioritare acele obiective care îi interesează într-un mod mai direct aşa cum este, de exemplu, grija mamelor, implicarea educativă, accesul la vaccinuri, la îngrijire medicală şi la apă potabilă, ocrotirea mediului înconjurător şi, îndeosebi, implicarea în apărarea familiei şi a stabilităţii relaţiilor din interiorul acesteia. Atunci când familia devine slabă consecinţele se răsfrâng în mod inevitabil asupra copiilor. Acolo unde nu este tutelată demnitatea femeii şi a mamei, cei care resimt acest lucru sunt în principal tot fiii”.

Oferind sugestii pentru lupta împotriva sărăciei, Pontiful arată că „una dintre principalele căi pentru zidirea păcii este o globalizare care să aibă ca scop interesele marii familii umane. Pentru a gestiona globalizarea este necesară însă o puternică solidaritate globală între ţările bogate şi ţările sărace, şi în interiorul fiecărei ţări, chiar dacă acestea sunt bogate. Este necesar un `cod etic comun`, ale cărui norme să nu aibă doar un caracter convenţional, ci să fie înrădăcinate în legea naturală înscrisă de Creator în conştiinţa fiecărei fiinţe umane… Marginalizarea săracilor de pe planetă poate găsi mijloace valide de redresare în globalizare numai dacă fiecare om se va simţi personal rănit de nedreptăţile existente în lume şi de violările drepturilor umane legate de acestea”.

„Situarea săracilor pe primul loc comportă, în fine, rezervarea unui spaţiu adecvat pentru o corectă logică economică din partea celor care acţionează pe piaţa internaţională, unei corecte logici politice din partea factorilor instituţionali şi a unei corecte logici participative capabilă să valorizeze societatea civilă şi internaţională… Istoria dezvoltării economice din secolul al XX-lea învaţă că bunele politici de dezvoltare sunt încredinţate responsabilităţii oamenilor şi creării de sinergii pozitive între pieţe, societatea civilă şi state. În particular, societatea civilă asumă rolul crucial în fiecare proces de dezvoltare, deoarece dezvoltarea este în mod esenţial un fenomen cultural, iar cultura ia naştere şi se dezvoltă în spaţii civile”.

Amintind în final porunca Principelui păcii adresată apostolilor: „Daţi-le voi să mănânce” (Luca 9,13), Sfântul Părinte subliniază: „Fidelă acestei invitaţii a Domnului său, comunitatea creştină nu va întârzia să asigure întregii familii umane sprijinul propriu în entuziaste acţiuni de solidaritate creativă nu doar pentru a distribui ceea ce este în plus, dar mai ales pentru a schimba `stilurile de viaţă, modelele de producţie şi consum, structurile consolidate de putere care guvernează astăzi societăţile`. Prin urmare, la început de an nou, adresez fiecărui ucenic al lui Cristos, precum şi fiecărei persoane de bunăvoinţă, invitaţia caldă de a-şi deschide inima spre nevoile săracilor şi de a face ceea ce este posibil în mod concret pentru a le veni în ajutor. De fapt, rămâne un adevăr de necontestat axioma conform căreia `combaterea sărăciei înseamnă zidirea păcii`”.