Rolul Papei în căderea regimurilor comuniste

07.07.2002, Sighetu Marmaţiei (Catholica) - Sfântul Părinte a avut un rol important în prăbuşirea regimului comunist în Europa răsăriteană şi centrală, consideră IPS Jean-Claude Perisset, Nunţiul Apostolic în România. Excelenţa Sa a vorbit pe această temă în cadrul Simpozionului internaţional desfăşurat în perioada 5-7 iulie la Sighetu Marmaţiei, care a avut ca temă „Anii 1973-1989 – Cronica sfârşitului unui sistem”.

Discursul Nunţiului Apostolic în cadrul Simpozionului organizat de Fundaţia Academia Civică a avut titlul „Papa Ioan Paul al II-lea, vector al Crucii Victorioase împotriva comunismului ateu”. În introducere, IPS Jean-Claude Perisset a amintit impactul pe care l-a avut de alegerea ca Papă a unui Arhiepiscop polonez, care „cunoştea bine faptul că Biserica trebuia să înfrunte comunismul cu hotărâre dar şi cu prudenţă”, care avusese deja o reuşită remarcabilă, aceea de a înălţa „o imensă cruce în mijlocul acestui nou cartier periferic [este vorba de cartierul muncitoresc Nowa Huta], cartier ce trebuia să simbolizeze noua societate, fără Dumnezeu, fără lăcaşuri de cult, fără preoţi, fără catehism”. La câteva luni după prima vizită făcută în Polonia ca Suveran Pontif, în şantierele navale de Danzica sau Gdansk se năştea sindicatul muncitoresc „Solidarnosk”, care a avut un rol extrem de important în căderea comunismului în Polonia.

Nunţiul a făcut o încadrare a rolului Papei în contextul mai larg atât politic (vorbind de fostul CSCE astăzi OSCE, şi de „perestroika” lui Gorbaciov) cât şi catolic, menţionând procesul de dezvoltare a unor relaţii între Vatican şi statele din spatele „cortinei de fier”, proces început „de Papa Ioan al XXIII-lea şi continuat cu tenacitate şi perseverenţă prudentă de Papa Paul al VI-lea”. Sunt amintite legăturile iniţiate de Vatican cu Moscova, fiind invocate numeroase citate din Cardinalul Agostino Casaroli, care în acea vreme activa în Secretariatul de Stat al Vaticanului.

Pomenindu-i pe Cardinalii Jozef Mindszenty din Ungaria, Beran din Cehoslovacia, Stepinac din Croaţia, Josef Slipyi din Ucraina, şi Alexandru Todea din România, care au înfruntat comunismul, refuzând să rupă unitatea cu Roma, Nunţiul Apostolic a trecut în continuare în revistă evoluţia cancerului comunist în Europa de est şi centrală, dinaintea pontificatului actualului Papă. Excelenţa Sa a pomenit apoi prima Enciclică a Papei Ioan Paul al II-lea, „Redemptor hominis”, care a definit programul Papei, inclusiv în problema relaţiilor cu estul comunist. Au fost amintite în continuare vizitele Suveranului Pontif în Polonia, şi acuzele aduse Sanctităţii Sale de instigare la „acţiuni subversive”, precum şi atentatul de la 13 mai 1981.

Nunţiul Apostolic şi-a încheiat discursul de la Sighetu Marmaţiei cu aceste cuvinte: „Istoricii pot încă analiza în detaliu pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea şi să găsească multe direcţii valoroase care constituie bogăţii pentru Biserică şi lume. Eu personal consider că direcţia principală, care a marcat toţi aceşti 24 ani şi pe care o va urma până la sfârşitul pontificatului, este cea a Crucii lui Cristos, pe care astăzi Papa nu o mai poate ridica deasupra mulţimii, ci pe care el se sprijină, pentru că Crucea este încă a lui.”