Bulgaria: punte între Roma şi Ortodoxie

21.05.2002, Sofia (ZENIT) - Bulgaria, înceată în tranziţia ei post-comunistă, se grăbeşte să se deschidă spre Apus cu mult aşteptata vizită a Papei din 23-26 mai. Această a 96-a vizită internaţională este extrem de importantă pentru Papa Ioan Paul al II-lea. Dintre toate naţiunile ortodoxe din Europa de Est, Bulgaria este cea mai apropiată Rusiei. Ea de asemenea menţine relaţii istorice cu Roma, deoarece Papa a fost cel care i-a trimis pe Ss. Ciril şi Metodiu să evanghelizeze lumea slavă.

În urma vizitelor pe care le-a făcut în România, Georgia, Grecia şi Ucraina, Sfântul Părinte promovează o nouă etapă în reconcilierea cu Bisericile Ortodoxe prin vizita sa din Bulgaria. Solomon Passy, fost preşedinte al Atlantic Club şi acum ministru de externe, a fost cel care a propus primul această vizită. „Consider această iniţiativă ca o misiune a mea”, spune el mândru.

Biserica Ortodoxă şi-a exprimat poziţia: „Nu suntem îngrijoraţi de vizita Papei. El este un vizitator ilustru şi îl vom primi aşa cum se cuvine”, a declarat Patriarhul Maxim pe un ton distant pentru publicaţia „24 de ore”. Patriarhul este capul Bisericii Ortodoxe Bulgare autocefale.

Unul dintre cele mai importante momente ale vizitei papale va avea loc la 25 mai, când Papa Ioan Paul al II-lea va celebra sărbătoarea Ss Ciril şi Metodiu, aşezând o coroană de flori în Piaţa Catedralei Ortodoxe Sf. Alexander Nevski din Sofia, şi ulterior făcându-i o vizită Patriarhului Maxim la reşedinţa sa, şi apoi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare.

La începutul acestui an a avut loc un schimb de scrisori între Papa Ioan Paul al II-lea şi Patriarhul Maxim, acesta din urmă manifestându-şi rezerve pentru momentul ales pentru vizita papală. Atunci când, în noiembrie 2000, l-a primit pe Cardinalul Edward Cassidy, Preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Patriarhul şi-a exprimat opoziţia afirmând că „prezenţa Papei la Sofia ar putea încuraja diviziunile în sânul Bisericii Ortodoxe Bulgare şi întărirea dizidenţilor”.

Problemele interne au apărut odată cu căderea comunismului. O grupare din Biserică i-a acuzat pe Episcopi de complicitate cu fostul regim, şi l-a ridiculizat pe Patriarhul Maxim, numindu-l „Marxism”. Maxim are acum aproape 90 de ani, şi a fost ales Patriarh în 1971, la presiunea partidului. Odată cu plecarea mai multor Episcopi din Sinod în 1996, schisma a devenit oficială. Pentru credincioşii situaţia a devenit confuză, dizidenţii prezentându-se cu acelaşi nume: Biserica Ortodoxă Bulgară.

Dizidenţii au fost conduşi de Mitropolitul Innokentij, sprijinit de unii politicieni ai Uniunii Forţelor Democrate. Dar în timp el a pierdut acest sprijin. Cinci Episcopi au revenit apoi în comuniune cu Patriarhul şi acum disputele se poartă în principiu asupra proprietăţilor bisericeşti. Trebuie subliniat faptul că Papa nu se va întâlni cu Mitropolitul dizident Innokentij. Autorităţile au decis să nu îl invite la întâlnirile papale.

Deşi afectată de conflicte interne, Biserica Ortodoxă coexistă în mod paşnic cu Biserica Catolică. „Relaţiile sunt foarte bune”, a declarat Mitropolitul Neofit, adăugând: „În Bulgaria nu există prozelitism din partea misionarilor Romei.” Comunitatea catolică bulgară este cea mai mică din Europa de Est, cu doar 80.000 de credincioşi, adică 1% din populaţie. Ea constituie însă o prezenţă bine înrădăcinată şi respectată de Ortodoxie încă din timpul persecuţiilor sub imperiul otoman.

Între cele două Biserici nu au existat conflicte nici în timpul comunismului, poate pentru că bunurile confiscate de la catolici nu au fost date ortodocşilor. Chiar şi comunitatea greco-catolică a continuat să existe în Bulgaria comunistă: deşi persecutată, nu a fost desfiinţată.

„Mulţi ortodocşi vin aici la Liturghie. Există o atmosferă de înţelegere reciprocă. Există multe căsătorii mixte, şi mulţi ortodocşi şi-au exprimat dorinţa de a participa la întâlnirile cu Papa”, a spus pr. capucin Krzystof Kurzov, parohul bisericii Sf. Iosif.