Cearta dintre creştini în Bazilica Sfântului Mormânt
11.11.2008, Roma (Catholica) - La Ierusalim atmosfera este încordată după tensiunile dintre călugări armeni şi greco-ortodocşi degenerate duminica trecută, 9 noiembrie 2008, într-o ceartă în Bazilica Sfântului Mormânt. Conflictul a avut loc în timpul ceremoniei anuale a aflării Crucii lui Isus, purtată în procesiune de monahii armeni blocaţi apoi, în faţa capelei Sfântului Mormânt. Contactat de redacţia centrală a Radio Vatican, pr. Pierbattista Pizzaballa, custodele franciscan pentru Ţara Sfântă, a comentat: „Noi, din păcate, suntem obişnuiţi cu aceste situaţii, dar de fiecare dată creează un sentiment de perplexitate şi tulburare profundă din cauza a ceea ce se întâmplă, care e anacronic, dar se întâmplă. Este adevărat că la Ierusalim trecutul nu trece niciodată, însă există o limită în toate şi aceasta a fost cu mult depăşită”.
Părintele franciscan a continuat: „Este un scandal, trebuie să clarificăm lucrurile spunându-le pe nume. Astăzi conflictele, neînţelegerile, care sunt inevitabile în ambientul nostru, nu pot fi depăşite prin violenţă, absolut nu. Ce credibilitate am avea, mai ales noi creştinii, când invităm toate părţile, mai ales pe israelieni şi palestinieni, la un dialog şi apoi facem asemenea lucruri? Acestea spuse, trebuie şi să înţelegem că aici culturile sunt foarte diferite şi e adevărat că unitatea este o realitate la care aspirăm dar care din păcate încă nu există”. Custodele a precizat: „Mai ales în ultimii doi ani, între comunitatea greco-ortodoxă şi armeano-ortodoxă există un fel de neînţelegere, mai mult sentimentală şi viscerală decât rezonabilă şi raţională. Astfel… chiar şi cele mai mici neînţelegeri sunt exagerate şi degenerează, mai ales când este vorba de aceşti tineri seminarişti puţin focoşi. Sunt patru sau cinci luni de când se întâmplă mereu ceva. Urez ca după acest ultim episod atât de scandalos, să facem toţi un pas înapoi. Sarcina noastră este şi aceea de a ajuta în acest sens”.
Pr. Pizzaballa a explicat cum este structurat şi împărţit Sfântul Mormânt: „Confesiunile principale sunt trei: sunt cea greco-ortodoxă, cea catolică cu părinţii franciscani şi cea armeano-catolică. Apoi sunt alte trei Biserici: copţii, sirienii şi etiopienii, care însă au drepturi minore, să spunem aşa, cel puţin după terminologia status-quo-ului. Biserica este împărţită, este fracţionată, dar în general în propriile zone nu se întâmplă nimic. Problemele sunt în zonele comune, precum capela Sfântului Mormânt, Rotonda, care sunt gestionate împreună. Problemele apar şi când sunt slujbele liturgice, fiind vorba de cine şi unde trebuie să facă ceva. Status-quo-ul nu este o lege scrisă, ci un ansamblu de consuetudini care, cel puţin în ultima vreme, sunt interpretate în mod diferit de cele două comunităţi”. Rolul Custodiei franciscane „este acela de a media în acest caz între unul şi altul, a-i întâlni, a-i ajuta să rezolve neînţelegerea. Am în program o întâlnire cu Patriarhul grec-ortodox, apoi vom vedea ce putem face cu armenii. E clar că, după aceste episoade, trebuie să continuăm; viaţa este mai tare decât orice, trebuie să se reia viaţa pentru a trăi împreună”.
