Maria ne arată scopul ultim al peregrinajului pământesc

15.08.2008, Castel Gandolfo (Catholica) - La ora 12, în ziua de vineri, 15 august 2008, în sărbătoarea Ridicării la cer a Preasfintei Fecioare Maria, Papa Benedict al XVI a apărut la balconul curţii interioare a Palatului Apostolic de la Castel Gandolfo, pentru a recita rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii şi pelerinii prezenţi. Vă oferim textul alocuţiunii Sfântului Părinte înainte de rugăciune.

Iubiţi fraţi şi surori!

În inima lunii pe care latinii o numeau „feriae Augusti „, vacanţa din august – de unde cuvântul italian „ferragosto” – Biserica celebrează astăzi Ridicarea Fecioarei la cer cu sufletul şi cu trupul. În Biblie, ultima referire la viaţa ei pământească se găseşte la începutul cărţii Faptelor Apostolilor, care o prezintă pe Maria reculeasă în rugăciune cu discipolii în Cenacol în aşteptarea Duhului Sfânt (Fapte 1,14). Ulterior, o dublă tradiţie – la Ierusalim şi la Efes – atestă „adormirea” ei, cum spun orientalii, adică faptul de a fi „adormit” în Domnul. Acela a fost evenimentul care a precedat trecerea ei de pe pământ la cer, mărturisit de credinţa neîntreruptă a Bisericii. În secolul al VIII-lea, de exemplu, Ioan Damaschinul, stabilind un raport direct între „adormirea” Mariei şi moartea lui Isus, afirma explicit adevărul ridicării ei cu trupul. El scria într-o celebră omilie: „Trebuia ca aceea care l-a purtat în pântece pe Creator când era copil, să locuiască cu el în tabernacolele cerului” (Omilia II la Adormire, 14, PG 96, 741 B). După cum se ştie, această convingere fermă a Bisericii şi-a găsit încununarea în definirea dogmatică a Ridicării la cer, rostită de veneratul meu predecesor Papa Pius al XII-lea, în anul 1950.

După cum învaţă Conciliul Vatican II, Preasfânta Fecioară Maria este întotdeauna aşezată în misterul lui Cristos şi al Bisericii. În această perspectivă, „Mama lui Isus, după cum în ceruri, glorificată deja cu trupul şi sufletul, este chipul şi pârga Bisericii care va ajunge la plinătate în veacul ce va să vină, tot astfel, aici pe pământ, străluceşte ca un semn de speranţă sigură şi de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, până când va veni Ziua Domnului (cf. 2Petru 3,10)” (Constituţia dogmatică Lumen gentium, 68). Din Paradis, Fecioara continuă să vegheze mereu, în special în orele dificile ale încercării, asupra fiilor ei, pe care Isus însuşi i-a încredinţat ei înainte de a muri pe cruce. Câte mărturii ale acestei griji materne a ei se găsesc vizitând Sanctuarele care îi sunt dedicate! Mă gândesc în acest moment în special la extraordinara citadelă mondială a vieţii şi a speranţei de la Lourdes, unde, cu voia lui Dumnezeu, voi merge peste o lună, pentru a celebra a 150-a aniversare a apariţiilor mariane care au avut loc acolo.

Maria ridicată la cer ne arată scopul ultim al peregrinajului nostru pământesc. Ne aminteşte că întreaga noastră fiinţă – spirit, suflet şi trup – este destinată plinătăţii vieţii; că acela care trăieşte şi moare în iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui va fi transfigurat după chipul trupului glorificat al lui Cristos înviat; că Domnul îi răstoarnă pe cei puternici de pe tronuri şi îi înalţă pe cei umili (cf. Luca 1,51-52). Toate acestea le proclamă Fecioara în veşnicie prin misterul Ridicării sale la cer. Veşnic să fii lăudată, o, Fecioară Maria! Roagă-te la Domnul pentru noi.