Cardinalul Walter Kasper despre fr. Roger
16.08.2008, Roma (Catholica) - „Puţine persoane din generaţia noastră au întruchipat în mod atât de transparent chipul blând şi smerit al lui Isus Cristos”, au fost cuvintele de profundă recunoştinţă şi vădită emoţie rostite de Cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontificale pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, referindu-se la fr. Roger Schutz, „izvor de speranţă recunoscut de mulţi, inclusiv de mine”. Acesta a murit acum trei ani, la 90 de ani, când „monah simbol al ecumenismului spiritual, în timpul rugăciunii de seară, a fost asasinat de o persoană cu tulburări psihice”.
Într-un interviu acordat cotidianului L`Osservatore Romano, citat de Radio Vatican, preşedintele Consiliului Pontifical a vorbit astfel despre cel comemorat: „În timpul întregii sale vieţi, fr. Roger au urmat calea Mielului: prin bunătatea şi umilinţa sa, prin refuzul său pentru orice act de măreţie, prin decizia sa de a nu spune nimic rău despre nimeni, prin dorinţa sa de a purta în inimă durerile şi speranţele umanităţii”. În centrul dorinţelor şi rugăciunilor sale s-a aflat unitatea creştinilor, „un for călăuzitor până în deciziile cele mai concrete de fiecare zi: primirea cu bucurie a fiecărei acţiuni care poate apropia tradiţii diferite, evitarea oricărui cuvânt sau gest care putea să întârzie reconcilierea dintre ele”. Un obiectiv, o ţintă urmărită, fără a fi niciodată „pripit sau nervos”, încă din anii celui de-al II-lea război mondial când la Taize, ţinut de frontieră, a început să primească refugiaţi de toate religiile.
„Născut într-o familie de confesiune reformată, Roger Schutz a făcut studiile de teologie şi a devenit pastor în aceeaşi tradiţie creştină deschisă de Calvin”, aminteşte Cardinalul Kasper. „Totuşi, încă din anii când era tânăr pastor reformat, fr. Roger a căutat să îşi alimenteze credinţa şi viaţa spirituală din izvoarele celorlalte tradiţii creştine, trecând în felul aceste anumite limite confesionale”. Astfel, „de-a lungul anilor, credinţa priorului de la Taize s-a îmbogăţit progresiv din patrimoniul de credinţă al catolicismului”, încât Biserica Romei „acceptase ca el să primească Sfânta Împărtăşanie, după cum făcea în fiecare dimineaţă în marea biserică de la Taize”. Cardinalul Kasper a subliniat la sfârşit rolul fundamental, de astăzi, al realităţii de la Taize, „ce ajută tinerii să depăşească diviziunile trecutului şi să privească spre un viitor de comuniune şi prietenie” şi a vorbit cu profundă stimă şi prietenie despre succesorul fr. Roger, fratele Alois.

Cu tot respectul insa fratilor asemanatori regretatului Roger trebuie sa li se asigure o minima securitate profesionista. Nu ne este permis ca asemenea valori umane pe care ni le trimite Domnul sa le pierdem asa stupid, pentru nici o cauza. Pentru ce a murit fr. Roger ? Pentru ca a apucat-o pe o nebuna crizele ? Asa ceva trebuie evitat iar pregatirea in autoaparare a insotitorilor marilor prelati si sfinti Catolici trebuie sa fie desavarsita.
Biserica s-a facut si cu ajutorul legendarelor ordine cavaleresti formate din luptatori desavarsiti.