Patriarhul de care avea nevoie Biserica Rusiei în aceste timpuri frământate

08.02.2010, Moscova (Catholica) - Şeful departamentului pentru relaţii externe al Patriarhiei ortodoxe a Moscovei, Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, a acordat un interviu pentru agenţia Interfax, publicat pe internet în data de 3 februarie, în care vorbeşte despre activitatea Patriarhului Kiril, la un an de la intronizarea lui ca Primat al Bisericii Ortodoxe Ruse. „Alegerea şi intronizarea Patriarhului Kiril au fost, fără îndoială, cele mai importante evenimente din viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse din ultimul an. Din voinţa Duhului Sfânt şi prin alegerea de către Sinodul local, Biserica a primit Primatul de care avea nevoie în timpurile noastre frământate, un timp de mari schimbări şi de provocări zilnice”.

„Astăzi Biserica noastră se confruntă cu sarcina fără precedent de a le transmite o credinţă activă în Cristos oamenilor care au auzit despre El dar care nu l-au ascultat, de a aduce creştinii la deplinătatea vieţii în Cristos. Această sarcină cere ca întreaga Biserică să depună maximum de efort, să interpreteze creativ şi uneori chiar critic ceea ce s-a făcut sau nu s-a făcut, şi să reflecteze cu rodnicie asupra la ceea ce trebuie făcut în viitor… De aceea una dintre primele acţiuni ale Patriarhului Kiril a fost aducerea de schimbări în conducerea eclezială, în concordanţă cu cerinţele timpului”. Între cele mai importante evenimente ale anului trecut Mitropolitul Hilarion aminteşte vizita Patriarhului în Ucraina, în cadrul căreia a condus o întâlnire de rugăciune cu sute de mii de persoane.

„De asemenea foarte importantă a fost vizita Patriarhului la Constantinopol. Potrivit tradiţiei, Patriarhul vizitează toate Bisericile Ortodoxe locale, după intronizarea sa… Seria acestor vizite a fost deschisă cu vizita sa la Constantinopol. S-ar putea spune că vizita a întors o nouă pagină în istoria relaţiilor dintre Patriarhiile de Constantinopol şi Moscova, dar şi în istoria cooperării inter-ortodoxe. Îmi amintesc cuvintele Sanctităţii Sale, spuse exact acum un an, în ziua intronizării: `Nu poate exista nimic privat sau personal în viaţa unui Patriarh: el şi întreaga lui viaţă îi aparţin lui Dumnezeu şi Bisericii; el ia în inima sa Poporul lui Dumnezeu.” Cred că toţi cei care sunt aproape de Patriarh, printre care şi eu, pot spune că aceste cuvinte profetice au fost însuşite în viaţa sa de către Patriarh. Este poate cea mai vie impresie a colaborării mele de zi cu zi cu Sanctitatea Sa.”