Pr. Lombardi despre cazurile de abuzuri sexuale

09.03.2010, Vatican (Catholica) - Directorul biroului de presă al Vaticanului, pr. Frederico Lombardi, a publicat astăzi o notă privind cazurile de abuzuri sexuale asupra minorilor în cadrul instituţiilor ecleziale. „De câte luni, foarte grava problemă a abuzării sexuale a minorilor în instituţii conduse de organisme bisericeşti şi de oameni cu poziţii responsabile în Biserică, preoţi în particular, a atras atenţia Bisericii şi societăţii din Irlanda. Sfântul Părinte şi-a arătat recent îngrijorarea sa, în special prin două întâlniri: prima cu reprezentanţii de vârf ai episcopatului, iar a doua cu toţi Episcopii (din Irlanda). De asemenea pregăteşte o scrisoare pe tema situaţiei din Biserica Irlandeză.”

„Dar în ultimele săptămâni, dezbaterea despre abuzurile sexuale asupra minorilor s-a extins şi la Biserica din anumite ţări europene (Germania, Austria şi Olanda). Şi asupra acestei evoluţii am dori să facem unele remarci simple. Principalele instituţii ecleziale legate de aceste cazuri – Provincia iezuită germană (prima implicată în cazul Canisius-Kolleg din Berlin), Conferinţa Episcopală Germană, Conferinţa Episcopală Austriacă şi Conferinţa Episcopală Olandeză – au răspuns urgenţei problemelor cu promptitudine şi au acţionat hotărât. Au demonstrat dorinţa de transparenţă şi, într-un anume sens, au accelerat urgenţa problemei invitând victimele să vorbească public, chiar şi când cazurile implicau evenimente petrecute acum mulţi ani. Făcând astfel, ele au abordat problema în mod corect, deoarece punctul de plecare corect este recunoaşterea a ceea ce s-a întâmplat şi grija faţă de victime şi faţă de consecinţele actelor comise împotriva lor. Mai mult, ele au reexaminat directivele existente şi au elaborat noi directive care să ofere o strategie de prevenţie, astfel ca să se facă tot posibilul ca pe viitor să nu se mai repete aşa ceva.”

„Aceste evenimente mobilizează Biserica să găsească răspunsurile potrivite, iar ele trebuie aşezate în contextul mai amplu privitor la protecţia copiilor şi tinerilor de abuzurile sexuale în societate ca întreg. Cu siguranţă, erorile comise în instituţiile ecleziale şi de către persoane ale Bisericii sunt în mod special condamnabile datorită responsabilităţii educaţionale şi morale a Bisericii, dar toţi oamenii obiectivi şi bine-informaţi ştiu că problema este mult mai largă, iar concentrarea asupra acuzelor aduse exclusiv Bisericii dau o perspectivă falsă. Ca exemplu, datele recente oferite de autorităţile competente din Austria arată că, în aceeaşi perioadă, au fost înregistrate 17 abuzuri sexuale în instituţii ale Bisericii, şi 510 cazuri în alte spaţii. Şi de aceste alte instituţii trebuie să ne preocupăm. În Germania se sugerează actualmente diverse iniţiative, promovate de Ministerul pentru Familie, printre care o `masă rotundă` cu diferitele organizaţii educative şi sociale, pentru a se răspunde problemei în mod competent şi comprehensiv. Biserica este gata să participe şi să se implice, iar experienţa ei dureroasă poate să fie utilă altora. Cancelarul Angela Merkel a recunoscut abordarea serioasă şi constructivă arătată de Biserica din Germania.”

„Pentru a încheia aceste remarci, se cuvine să amintim încă o dată faptul că Biserica există ca parte a societăţii civile şi îşi are responsabilitatea proprie în societate, dar ea are şi codul ei specific, `codul canonic`, ce reflectă natura ei spirituală şi sacramentală; de aceea procedurile ei juridice şi penale sunt diferite (de exemplu nu există sancţiuni financiare sau de lipsire de libertate, ci împiedicarea exercitării slujirii şi privarea de drepturi ecleziale). În contextul dreptului canonic, crima abuzării sexuale asupra minorilor a fost mereu considerată a fi una dintre cele mai grave, iar normele canonice au afirmat aceasta constant, în special scrisoarea `De delictis gravioribus` din 2001, uneori citată în mod eronat ca provocatoare a `culturii tăcerii`. Cei care cunoscut textul şi îl înţeleg, sunt conştienţi că a fost un semnal decisiv care a reamintit episcopatelor gravitatea problemei, invitând la stabilirea unor norme operaţionale pentru a se face faţă situaţiei. Drept urmare, deşi situaţia dificilă prin care trece Biserica nu poate fi negată, nu trebuie să încetăm a face tot posibilul ca, într-un final, să se ajungă la rezultate pozitive, la o mai bună protecţie a copiilor şi tinerilor în Biserică şi în societate, precum şi la însăşi purificarea Bisericii.”