Hristos ne cheamă să ne luăm crucea
09.03.2010, Bucureşti (Catholica) - În ziua de 7 martie 2010, în Duminica a III-a din Postul Mare, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate la Catedrala patriarhală, Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în care a evidenţiat că această duminică aşezată la mijlocul Postului este sărbătoarea care ne arată şi ne îndeamnă să avem în centrul vieţii noastre pe Hristos cel Răstignit şi Înviat, informează Ziarul Lumina.
„Această Duminică a III-a din Post, numită Duminica Sfintei Cruci, a fost rânduită de Biserică pentru a ne încuraja în urcuşul nostru duhovnicesc, spre Înviere, spre Sfintele Paşti. Întrucât Sfânta Cruce este semn de biruinţă a lui Hristos asupra păcatului, asupra morţii şi asupra iadului, ea este şi armă de biruinţă împotriva duhurilor rele, împotriva ispitelor şi a tuturor încercărilor venite de la demon sau de la oameni ca să ne despartă de Hristos Dumnezeu. Ca semn de biruinţă este cinstită Sfânta Cruce, nu ca semn de suferinţă, de biruinţă după ce am trecut prin suferinţă, şi de aceea noi o numim Sfânta şi de Viaţă Făcătoare Cruce a lui Hristos”, a spus Patriarhul Daniel.
Preafericitul Daniel a evidenţiat condiţiile principale pentru cei care doresc să fie ucenici adevăraţi ai lui Hristos: „lepădarea de sine, luarea sau asumarea Crucii şi urmarea lui Hristos, adică să împlinim poruncile lui Dumnezeu, să ascultăm de El, să trăim în comuniune cu El, să-I cerem ajutorul Său pentru ca să putem împlini în viaţa noastră poruncile Sale. Lepădarea de sine nu înseamnă desfiinţarea de sine, ci lepădarea unui mod egoist de a trăi. Înseamnă schimbarea modului de viaţă, şi anume să nu mai avem în centrul vieţii noastre persoana noastră, ci legătura de iubire cu Dumnezeul cel veşnic şi cu semenii noştri”.
„A doua condiţie este luarea, purtarea sau asumarea Crucii. Luarea Crucii are aici un înţeles duhovnicesc. Nu înseamnă o purtare a lemnului Crucii pe spate, ci de a constata că viaţa noastră este supusă limitării şi fragilităţii. Crucea ne arată neputinţa noastră de a fi ceea ce dorim noi şi a fi ceea ce doreşte Dumnezeu ca să fim noi. Crucea este o neputinţă care aduce suferinţă. Crucea poate fi o boală incurabilă purtată toată viaţa sau o copilărie trăită ca orfan de părinţi, poate să fie o văduvie lungă sau poate să fie o neîmplinire. Întotdeauna Crucea ne arată că ceva ne lipseşte, că adesea suntem răstigniţi între dorinţă curată şi neîmplinirea idealului propus”, a arătat Patriarhul ortodox.
„Singurătatea sporeşte suferinţa, dar dacă suferinţa noastră este purtată în comuniune de iubire şi de rugăciune către Hristos, atunci suferinţa noastră se diminuează. Mântuitorul Isus Hristos ne cheamă ca, atunci când trecem prin suferinţă, necazuri sau boală, să nu ne răzvrătim, ci să ne pocăim, să nu ne îndepărtăm, ci să ne apropiem de Dumnezeu, să ne rugăm mai mult, să postim mai mult, să ne pocăim mai mult şi să ne împărtăşim mai des cu Trupul şi Sângele Său. Hristos ne cheamă să ne luăm crucea, suferinţa şi neputinţa noastră şi să le aducem pe toate la El, pentru ca El să schimbe suferinţa în speranţă şi să transforme Crucea în scară către Dumnezeu”.
