Tot pământul din jurul nostru e un antimis
11.05.2010, Sighet (Catholica) - „Ce am venit să vedem cu adevărat? Ce am venit să celebrăm aici? Înainte de toate, fidelitatea”, au fost cuvintele rostite la începutul predicii rostite sâmbătă de Cardinalul Leonardo Sandri, prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene, aflat în România pentru câteva zile la invitaţia Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. După sosirea la Bucureşti, prelatul a luat parte sâmbătă la pelerinajul de la Sighet, unde printre alţii au murit trei Episcopi greco-catolici şi unul romano-catolic.
„Suntem în faţa unui document istoric care ne dezvăluie, dacă ar mai fi fost nevoie, profundul, tainicul destin al Bisericii Greco-Catolice Române în mijlocul acestei naţiuni. Un destin de comuniune care uneşte de-a lungul timpului şi în mod cu totul special în acest loc, în suferinţă, Episcopi, dar şi mari intelectuali români, preoţi şi oameni politici, călugări şi poeţi, întru acelaşi spic de grâu, întru acelaşi ciorchine, o tainică proscomidie la dispoziţia Veşnicului Preot. Biserica Greco-Catolică a plătit pe deplin tributul său, fără să ezite, fără să îşi facă calcule şi sunt convins că toţi oamenii de bună-credinţă din această ţară ştiu acest lucru şi îl apreciază. Fiindcă, acceptând temniţa pentru Hristos, în prezenţa unor alternative ispititoare, au arătat adevărata faţă a acelui regim trecut. Zăbrelele celulelor lor, le-au revelat pe cele mult mai ascunse care se ridicau în jurul sufletului acestui popor.”
„Aici am putea celebra Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie fără a avea nevoie de un antimis”, a mai afirmat Cardinalul, „deoarece suntem în chip tainic pe un astfel de acoperământ. Tot pământul din jurul nostru e un antimis: Valeriu Traian Frenţiu, Episcop de Oradea, Anton Durcovici, Episcop de Iaşi, Ioan Suciu, Administrator Apostolic la Blaj, Tit Liviu Chinezu, Episcop Auxiliar de Blaj, toţi împletesc, cu viaţa lor, icoana răstignirii Domnului.” Vorbind despre Biserica Greco-Catolică, prelatul a spus: „Această Biserică este puternică, deoarece este construită pe stâncă, o stâncă îmbogăţită de promisiunea lui Hristos că porţile iadului nu o vor birui. Este ca şi casa de care vorbeşte Isus în Evanghelie, casă bătută de vânturi şi de furtuni, dar care nu a căzut, fiindcă era construită pe stâncă.”
La final, Cardinalul Sandri şi-a îndreptat gândul spre seminarişti şi în special spre preoţi. „Îi păstrez în inimă şi în rugăciune pe preoţii români, pe toţi confraţii lor greco-catolici, acum când ne apropiem de încheierea anului dedicat Preoţiei, dorit de Sfântul Părinte ca încurajare şi manifestare a stimei, afecţiunii şi recunoştinţei pe care întreaga Biserică le-o datorează. Cum să nu ne gândim la atâţia credincioşi care de multe ori, în lipsa locaşurilor de cult necesare, se adună în jurul preoţilor lor crezând cu tărie dreptatea care vine de la Dumnezeu şi care de multe ori este singura prezentă în preajmă? Acestea sunt roade ale martiriului şi de aceea, celebrarea de astăzi să fie o celebrare a bucuriei, fiindcă dacă Domnul a construit Biserica Sa plecând de la 12 oameni fără salarii şi fără biserici, va găsi modul de a crea în această frumoasă ţară, un loc bine-meritat şi pentru mica, dar viguroasa Sa turmă.”
Imagini
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
