Trebuie să ne formăm o conştiinţă deschisă faţă de adevăr şi dreptate
24.07.2011, Castel Gandolfo (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a apărut şi în duminica aceasta, 24 iulie 2011, la balconul din curtea interioară a palatului apostolic de la Castel Gandolfo, pentru a recita rugăciunea Angelus împreună cu credincioşii şi pelerinii reuniţi pentru această ocazie. Pontiful a oferit exemplul regelui Solomon, pentru a sublinia importanţa formării unei conştiinţe drepte. După recitarea rugăciunii, Papa a amintit victimele atentatelor din Norvegia: „Trăim cu toţii o durere profundă pentru gravele acte teroriste petrecute vineri în Norvegia. Ne rugăm pentru victime, pentru cei răniţi şi pentru cei dragi ai lor. Tuturor dorim să le repetăm încă o dată apelul din inimă la a abandona definitiv calea urii şi a fugi de logica răului”.
Iubiţi fraţi şi surori!
În ziua de astăzi, în Liturghie, lectura din Vechiul Testament ne prezintă figura regelui Solomon, fiu şi succesor al lui David. Îl prezintă la începutul domniei sale, când era încă foarte tânăr. Solomon moştenise o îndatorire foarte exigentă, şi responsabilitatea care apăsa pe umerii săi era mare pentru un tânăr suveran. În primul rând el i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă solemnă – „o mie de arderi de tot”, spune Biblia. Atunci Domnul i-a apărut noaptea într-o viziune şi i-a promis să îi dea ceea ce i-ar cere în rugăciune. Aici se vede măreţia sufletului lui Solomon: el nu a cerut viaţă lungă, nici bogăţii, nici nimicirea duşmanilor; i-a spus în schimb Domnului: „Dăruieşte-i robului Tău inimă pricepută, ca să asculte şi să judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi ca este rău” (1Regi 3,9). Şi Domnul i-a împlinit rugăciunea, astfel că Solomon a ajuns vestit în lumea întreagă pentru înţelepciunea sa şi pentru judecăţile lui drepte.
El i-a cerut aşadar lui Dumnezeu să îi dea „o inimă care să asculte”. Ce semnifică această expresie? Ştim că „inima” în Biblie nu indică doar o parte a corpului, ci centrul persoanei, sediul intenţiilor şi al judecăţilor sale. Putem spune: conştiinţa. „O inimă care să asculte” semnifică aşadar o conştiinţă ce ştie să asculte, care este sensibilă la glasul adevărului, şi de aceea este capabilă să discearnă binele de rău. În cazul lui Solomon, cererea este motivată de responsabilitatea de a călăuzi o naţiune, Israelul, poporul pe care Dumnezeu l-a ales pentru a manifesta în lume planul Său de mântuire. Regele Israelului, aşadar, trebuie să caute să fie mereu în sintonie cu Dumnezeu, în ascultarea Cuvântului Lui, pentru a călăuzi poporul pe căile Domnului, căile dreptăţii şi păcii. Însă exemplul lui Solomon este valabil pentru orice om. Fiecare dintre noi are o conştiinţă, pentru a fi într-un anumit sens „rege”, adică pentru a exercita marea demnitate umană de a acţiona potrivit conştiinţei drepte, făcând binele şi evitând răul. Conştiinţa morală presupune capacitatea de a asculta glasul adevărului, de a fi docili faţă de îndrumările lui. Persoanele chemate în funcţii de conducere au în mod natural o responsabilitate în plus, şi astfel – după cum învaţă Solomon – au şi mai multă nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Însă fiecare are propria parte de îndeplinit, în situaţia concretă în care se găseşte. O mentalitate greşită ne sugerează să îi cerem lui Dumnezeu lucruri sau condiţii în folosul nostru personal; în realitate, adevărata calitate a vieţii noastre şi a vieţii sociale depinde de conştiinţa dreaptă a fiecăruia, de capacitatea fiecăruia şi a tuturor de a recunoaşte binele de rău, şi de a încerca cu răbdare să îl pună în practică.
Cerem pentru aceasta ajutorul Fecioarei Maria, Scaunul Înţelepciunii. „Inima” ei este perfect „ascultătoare” faţă de voinţa Domnului. Deşi este o persoană umilă şi simplă, Maria este regină în ochii lui Dumnezeu, şi noi o venerăm ca atare. Fecioara Preasfântă să ne ajute şi pe noi să ne formăm, cu harul lui Dumnezeu, o conştiinţă mereu deschisă faţă de adevăr şi sensibilă faţă de dreptate, pentru a sluji Împărăţia lui Dumnezeu.
