Pentru iubirea lui Cristos. Dialoguri despre Biserică, Preoţie şi Credinţă
05.10.2011, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Pentru iubirea lui Cristos. Dialoguri despre Biserică, Preoţie şi Credinţă”, scrisă de pr. Wilhelm Dancă. La aniversarea a 25 de ani de la hirotonirea sacerdotală, pr. Wilhelm Dancă, rector al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sf. Iosif” din Iaşi, prin intermediul Editurii Sapientia, publică acest volum aniversar. Aşa cum o spune şi în titlu, autorul a adunat câteva dialoguri semnificative la care a fost protagonist – fie ca intervievat, fie ca intervievator -, care au fost publicate de-a lungul anilor în diferite reviste culturale sau teologice, aflăm de pe ITRC.ro. În funcţie de subiectul dezbătut, dialogurile sunt repartizate în trei categorii distincte.
Prima parte cuprinde 13 dialoguri care au ca temă Biserica în toată profunzimea ei şi în toate aspectele ei. De exemplu, IPS Ioan Robu accentuează un aspect important al acesteia în răspunsul pe care îl dă la una din întrebările pe care i le-a adresat pr. Wilhelm Dancă: „În ce condiţii se verifică un raport între vizibilitatea bisericii şi funcţia ei spirituală? În condiţiile omului care, deodată, văzând că trece pe lângă o biserică, îşi face semnul crucii, primenindu-şi puţin gândurile. Gest simplu, neprogramat, neaşteptat. Orice biserică este un semnal, un gând la Dumnezeu, chemare la rugăciune şi bunătate. E un alt fel de edificiu, e special, are un limbaj aparte, în foarte multe feluri perceput; atmosfera din interiorul bisericii se revarsă şi-n exterior, chemând la evlavie, la Dumnezeu, pe oricine, dar, mai ales, pe cei care o frecventează, care, după ce participă la sacramente sau se roagă puţin în tăcere şi reculegere, duc cu ei în suflet linişte din linişte, Lumină din Lumină. Astfel, bisericile devin repere morale şi spirituale pentru toate generaţiile”.
În partea a doua, se găsesc nouă dialoguri cu caracter biografic, având ca principală inspiraţie activitatea pastorală a autorului. Sunt amintiţi şi subliniaţi diferiţii factori de care preotul trebuie să ţină cont în formarea sa permanentă, cu referire concretă la familia pr. Dancă, la activitatea pastorală a acestuia. Ultimul dialog din această secţiune face referire la Episcopul martir Anton Durcovici, ca model de trăire a jertfei preoţeşti. În cele cinci dialoguri din partea a treia, este adusă în discuţie dificultatea unei credinţe autentice în faţa provocărilor ştiinţei, politicii, culturii contemporane. După părerea autorului, cea mai mare provocare la care este supus creştinul zilelor noastre este următoarea: „Practic? Decreştinarea societăţii. Teoretic? Criza adevărului”.
Imagini
