Pr. Cristian Pişta, paroh de Sololo, Kenya
28.02.2012, Bucureşti (Catholica) - După aproape patru ani de activitate misionară în Maikona, Kenya, pr. Cristian Pişta (30 de ani), preot al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, a primit la 31 ianuarie 2012 misiunea de paroh de Sololo, în Dieceza de Marsabit, în zona de nord a Kenyei. Aflată la circa 180 km de Marsabit şi 80 km de Moyale – oraş la graniţa cu Etiopia -, misiunea din Sololo are 10 filiale, dintre care cea mai îndepărtată se află la o distanţă de 51 km de „centru”. Când descrie misiunea, pr. Cristian numără capelele şi grădiniţele (are capele şi grădiniţe în toate filialele, plus grădiniţa de la „centru”, cu trei clase şi 90 de copii), adică locurile cele mai importante, în care se formează creştinul şi omul.
Deşi a preluat misiunea de puţin timp, pr. Cristian şi-a trasat deja un plan iniţial de activitate: „În prima şi a treia săptămână din lună celebrez trei Sfinte Liturghii pe zi: una în centru şi doua în filiale; în fiecare duminică trei Sfinte Liturghii. În a doua şi a patra săptămână a fiecărei luni voi celebra atât în centru cât şi în şcolile catolice (şase la număr). Vreau să celebrez prin rotaţie şi în cele două licee care sunt în Sololo, şi vor mai fi şi două Sfinte Liturghii pe lună în spitalul care aparţine Diecezei. Mai sunt apoi activităţi cu copiii, cu tinerii şi cu mamele. În plus, acum, în Postul Mare, facem Calea Sfintei Cruci prin jumuyas [„comunităţi creştine”, în limba swahili]”. De patru luni misiunea din Sololo rămăsese fără preot iar membrii comunităţilor se simţeau ca o turmă fără păstor, aşa încât localnicii l-au întâmpinat cu multă căldură pe pr. Cristian în filialele pe care le-a vizitat deja. În munca sa, părintele este ajutat de trei cateheţi pregătiţi: „La zece filiale doar trei cateheţi e foarte puţin”, observă părintele. Şi atunci trece la planuri de viitor: „Vreau să trimit la şcoala de cateheţi mai mulţi tineri. Pe lângă aceşti cateheţi, vreau să ridic şi nivelul educaţiei în şcoli, şi mai ales în grădiniţe, dar pentru asta trebuie să pregătesc profesori: sunt cinci profesori de grădiniţă care au doar opt clase; toţi aceştia trebuie să urmeze cursuri de specializare”. Tot în planurile de viitor pr. Cristian a inclus renovarea tuturor capelelor, a grădiniţelor şi a caselor cateheţilor din filiale.
Pentru cei care privesc din exterior, viaţa misionară pare o provocare care arată cu atât mai mare cu cât obstacolele de înfruntat şi de depăşit sunt mai multe sau mai dificile. Pentru pr. Cristian, însă, oboseala, distanţa, lipsurile – de ex., are curent electric doar trei ore pe zi, de la generatorul spitalului -, cultura, nu sunt provocări. „Cea mai mare provocare este fără dubiu limba: în Kenya sunt două limbi oficiale, swahili şi engleza, vorbite de cei şcoliţi. Limba vorbită de cei mai mulţi este însă borana, limba tribului în care lucrez. Este o limbă foarte grea, şi în plus lipsesc manualele şi profesorii.” O amintire deosebită din activitatea misionară desfăşurată anterior în misiunea din Maikona? „Am avut ocazia să intru pentru prima dată într-o manyatta [sat construit de mame pentru tinerii războinici] în care nu erau creştini şi le-am vorbit pentru prima dată despre Dumnezeu…”. Pr. Cristian Pişta a promis că ne va mai împărtăşi din experienţa sa misionară în Kenya. Până atunci, îi dorim roade bogate în noua sa misiune ca paroh de Sololo şi îl însoţim cu rugăciunea noastră. (Material apărut pe ARCB.ro sub semnătura Cristinei Grigore)
