După vizita unui Papă lucrurile se schimbă
26.03.2012, Roma (Catholica) - „Sperăm ca vorbele Papei să contribuie la dezvoltarea unui dialog adevărat, în cadrul societăţii cubaneze, care să conducă la punerea în discuţie şi a prejudecăţilor din trecut, având în vedere binele poporului”. Aceasta este urarea lui Antonio Maria Baggio, profesor de filozofie politică la Institutul universitar Sophia din Loppiano, în ajunul vizitei Papei Benedict al XVI-lea în Cuba, între 26-28 martie 2012, la 14 ani de la călătoria istorică a Papei Ioan Paul al II-lea în insula caraibeană. Baggio cunoaşte bine realitatea cubaneză pentru că, la cererea Conferinţei Episcopale locale, colaborează la un proiect de formare pentru laicii catolici despre doctrina socială a Bisericii, citim în acest interviu apărut în traducere în limba română pe situl Ercis.ro.
– Ce aşteptări există de la această vizită?
– Va fi important să ascultăm ceea ce va spune Papa şi să înţelegem dacă reprezentanţii guvernului cubanez vor lua angajamente în faţa eventualelor propuneri pe care Papa le va putea prezenta. Este nevoie de un climat de mai mare încredere pentru ca să crească dialogul, pentru a îmbunătăţi situaţia din Cuba fără conflicte, fără a da spaţiu la poziţiile cele mai extremiste. Şi ceea ce vor spune Episcopii cubanezi va fi important.
– În timpul vizitei Cardinalului Bertone în Cuba în 2008, noul guvern a promis deschidere mai mare pentru mass-media catolice. Aşa a fost?
– Da. Sunt numai un observator, dar mergând de-a lungul anilor în Cuba, am constatat posibilităţi mai mari de dialog şi deschideri. Şi pentru organizarea vizitei Papei Benedict al XVI-lea a existat o mai mare atitudine de colaborare din partea instituţiilor şi un climat pozitiv. În timpul recentului pelerinaj al Fecioarei de la Cobre care a străbătut toată insula, catolicii au avut posibilităţi mai bune de a exprima propria credinţă. Din partea instituţiilor a existat colaborare şi, în parte, toleranţă. Întrebarea pe care o pun toţi acum este: acest lucru se va transpune pe planul unui pluralism politic, al unei posibilităţi de dialog şi la nivel de participare publică? La aceste întrebări acum nu se poate răspunde, trebuie doar să aşteptăm faptele. Doresc ca să fie aşa pentru că întâlnesc o anumită maturitate în dialog: revistele ecleziale adesea au în interiorul lor confruntări şi întrebări. Acesta este un fapt complet nou. Dar substanţa nu s-a schimbat. Regimul nu s-a automodificat.
– Şi schimbările anunţate în domeniul economic?
– Guvernul doreşte o deschidere a activităţilor, însă în Cuba nu există o filieră comercială, o piaţă aşa cum o înţelegem noi. Nu se poate doar inventa o meserie, sunt necesare şi condiţiile pentru a face aceasta. Tranziţia va fi puţin mai lungă. Desigur, trebuie respectată istoria Cubei după revoluţia care a adus elemente pozitive şi negative şi nu trebuie gândit la un capitalism neînfrânat, ci la alte modele. Economia are alte posibilităţi pentru a salva solidaritatea şi responsabilitatea socială, dar mai întâi trebuie dată libertatea şi apoi create aceste forme.
– Ce contribuţie poate da, în acest sens, Biserica din Cuba?
– Mă gândesc la posibilităţile de a experimenta forme de întreprinderi şi cooperative de tip privat, mai ales în domeniul agricol şi al serviciilor aduse persoanei. Dar cine formează aceste persoane care nu s-au gândit niciodată la o contabilitate de tip privat? Biserica organizează atâtea iniţiative. Este o mare contribuţie pe care Biserica poate să o dea pentru a deschide mintea la exercitarea libertăţii în domeniul economic, în manieră responsabilă. A da spaţiu ulterior acestui aspect al angajării sociale a Bisericii poate să fie un mare bine pentru Cuba. Ar fi important ca guvernul să înţeleagă aceasta. Nu se construieşte un capitalism antagonist guvernului. Este vorba de a transforma mentalitatea pentru o exercitare liberă şi responsabilă a economiei, aşa cum este bine descrisă de doctrina socială a Bisericii.
– Credeţi că Papa va cere ştergerea embargoului?
– Nu ştiu dacă Papa va cere aceasta, cu siguranţă o cer toate persoanele raţionale, inclusiv Biserica din Cuba, de foarte mult timp. Pentru că embargoul nu este efectiv pentru toţi: cine are mijloace reuşeşte să îşi procure orice lucru. Şi nu limitează colaborarea Cubei cu Venezuela şi cu Brazilia. Embargoul foloseşte numai pentru a-i lovi pe cei săraci şi a crea dificultăţi ulterioare pentru cel care deja le are. Este o problemă internă a SUA, pentru că este voit de poziţiile mai radicale ale emigranţilor cubanezi.
– Va fi o vizită istorică aşa cum a fost aceea a Papei Ioan Paul al II-lea?
– După vizita unui Papă este greu ca lucrurile să rămână la fel. Cu siguranţă este o vizită cu caracter pastoral, motiv pentru care elementul spiritual rămâne fundamental. Însă acest lucru produce oricum schimbări, pentru că este binele care creşte. Desigur, dacă noi ne aşteptăm să vedem imediat, în ziua după plecarea Papei, ceva strălucitor, probabil am putea să rămânem dezamăgiţi. Este important să nu îi facem pe cubanezi să se simtă izolaţi, să îi ajutăm să comunice şi să vorbească.
– Pare tot mai posibilă o întâlnire dintre Papa şi Fidel Castro…
– Îmi doresc aceasta pentru binele lui Fidel, care se află în ultima fază a existenţei sale şi pentru care întâlnirea cu Vicarul lui Cristos poate să facă un mare bine. În orice caz, Dumnezeu alege mereu moduri şi timpuri imprevizibile pentru a bate la uşa sufletului persoanelor.
