Reflecţii în lumina mesajului Papei Benedict al XVI-lea pentru Postul Mare

02.02.2013, Vatican (Catholica) - Mesajul Papei Benedict al XVI-lea pentru apropiatul Post Mare ne oferă posibilitatea de a reflecta asupra raportului dintre credinţă şi caritate, a subliniat Cardinalul Robert Sarah, intervenind în ziua de vineri, 1 februarie 2013, în cadrul unei conferinţe de presă desfăşurate în Sala de Presă a Sfântului Scaun. Documentul papal ne încurajează şi să medităm asupra raportului „între a crede în Dumnezeu”, a mai spus Cardinalul preşedinte al Consiliului Pontifical Cor Unum, „în Dumnezeul revelat de Isus Cristos, şi caritate, care este rodul Duhului Sfânt şi ne proiectează într-un orizont de deschidere profundă faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele”. Amintind experienţa umanitară a unui inginer filipinez, Cardinalul Sarah a subliniat că credinţa nu este doar izvor de inspiraţie pentru actele de caritate, ci şi ceva care schimbă „abordarea vieţii şi a culturii beneficiarilor înşişi”, care, graţie carităţii, sunt ajutaţi să îl descopere pe Dumnezeu în vieţile lor.

Legătura între credinţă şi caritate, a explicat Cardinalul Sarah, are două dimensiuni: în primul rând, „credinţa adevărată nu poate exista fără acţiuni”; în al doilea rând, „caritatea stârneşte credinţa, şi este aşadar mărturie”. În plus, în contextul Anului Credinţei şi al sărbătorii Învierii care se apropie, Mesajul Papei pentru Postul Mare ne aminteşte că adevăratul izvor al carităţii este „Cristos care moare şi învie din iubire”. De aceea, Postul Mare este „un timp prielnic pentru a lărgi privirea inimilor noastre faţă de fraţii aflaţi în nevoi, împărtăşind cu ei din ceea ce este al nostru”. Este, pe bună dreptate, un astfel de timp prielnic într-un context, precum cel european şi mondial, marcat de criza economică şi de întoarcerea unor realităţi triste precum sărăcia şi lipsa locurilor de muncă. Credinţa şi caritatea, aşadar, a concluzionat purpuratul, sunt „două feţe ale aceleiaşi medalii, care este apartenenţa noastră la Cristos”.

A intervenit în continuare Mons. Gianpietro Dal Toso, secretar al Consiliului Pontifical Cor Unum, care a subliniat că discuţiile despre credinţă şi caritate nu sunt doar „probleme academice”, deoarece au importanţă pentru activitatea practică a organismelor eclesiale şi a Sfântului Scaun, dar mai ales asupra „viziunii cu privire la om” care, la rândul ei, influenţează „modelele de dezvoltare”. O mărturie concretă de activitate umanitară şi de caritate a dat Michael Thio, preşedinte general al Confederaţiei Internaţionale a Societăţii Sf. Vincenţiu de Paoli. Originar din Singapore, Thio a fost numit în urmă cu doi ani la conducerea Confederaţiei.

„De la originile noastre umile de acum 180 de ani”, a relatat Thio, „astăzi suntem prezenţi în 148 ţări, cu 780.000 de membri activând în 70.000 de conferinţe, cu 1,3 milioane de voluntari în slujba a peste 30 de milioane de săraci”. Societatea Sf. Vincenţiu de Paoli activează în diferite medii, de la asistenţa acordată săracilor (alimentaţie, îmbrăcăminte etc), la asistenţă în cazurile de catastrofe naturale, până la primirea refugiaţilor, prin intermediul unor proiecte educative, sanitare şi urbanistice. Dintre cele mai relevante din ultimii ani, preşedintele a semnalat reconstruirea curţii interioare a unui azil din Fukushima, deteriorată de dezastrul nuclear din martie 2011. Fundamentul carismatic al Societăţii Sf. Vincenţiu de Paoli îl constituie cele trei virtuţi teologale. „Susţinând cauza săracilor, sunt promovate acţiunile şi virtuţile creştine, şi noi suntem doar slujitori umili dând mărturie despre Cristos”.