Cardinalul Pell speră într-un Papă cu experienţă pastorală şi bun conducător

04.03.2013, Vatican (Catholica) - Cardinalul George Pell, de 71 de ani, Arhiepiscop de Sydney, a participat la Conclavul care l-a ales pe Papa Benedict al XVI-lea în 2005, fiind acum în Roma pentru a vota în Conclavul ce va alege Succesorul acestuia. În următorul interviu, publicat de Vatican Insider, prelatul a vorbit despre retragerea Papei Benedict şi despre provocările majore din faţa Bisericii de astăzi, precum şi despre calităţile pe care le caută la următorul Papă.

– Aţi fost surprins sau şocat de retragerea Papei Benedict al XVI-lea?

– Cu siguranţă am fost surprins de timpul anunţului. Eram conştient că este deschis faţă de posibilitatea retragerii, dacă nu se mai simte capabil să ducă sarcina. A spus aceasta în cartea lui Seewald. Eram conştient şi că a vizitat mormântul Papei Celestin al V-lea, şi cred că şi-a lăsat paliumul acolo. Toate acestea erau semne ce arătau că retragerea era printre opţiunile sale, dar cu siguranţă nu mă aşteptam să vină acum.

– Cum aţi reacţionat la anunţ?

– Am avut sentimente mixte, ca toţi ceilalţi. Fără îndoială, tot episodul este marcat de tristeţe. Înţeleg că a făcut aceasta pentru binele Bisericii. Într-un fel este o decizie curajoasă şi cred că a fost încântat să o spună într-un timp în care nimeni nu se aştepta la aşa ceva. A fost un adevărat secret în Vatican, ceea ce e ceva. Pune unele semne de întrebare pentru viitor, desigur, dar de exemplu Patriarhii catolici răsăriteni sunt numiţi pe viaţă, dar unii se retrag, şi am văzut aşa ceva şi la superiorul general al iezuiţilor, aşa că va depinde mult de personalitatea şi sănătatea următorilor Papi.

– Credeţi că a schimbat papalitatea prin decizia sa?

– Într-o anumită măsură da! Unii australieni mi-au spus că a adus Biserica în secolul XXI. În zilele când nu se practicau călătoriile intercontinentale şi nu se putea comunica între continente, puteam avea un Papă care şchiopătează, dar acum, cu ştirile 24 din 24 de ore, lucrurile stau într-o altă perspectivă. Desigur, Biserica înfruntă unele provocări speciale şi cred că el a simţit că este nevoie de cineva mai tânăr să răspundă acestor provocări.

– Cât de mult a fost influenţată decizia sa de scandalul Vatileaks, de trădarea valetului şi de toate problemele legate de conducere, apărute în aceşti ani?

– A spus că a fost întristat de acele lucruri, dar adevăratul impact asupra sa, în luarea acestei decizii, nu îl cunosc cu adevărat.

– Credeţi că vârsta va juca un rol semnificativ în Conclav, atunci când va fi ales nouă Papă?

– Da, a fost mereu un factor semnificativ. Nu cred că vom alege pe cineva de 77 sau 78 de ani. De asemenea cred că nu e foarte probabil să alegem pe cineva prea tânăr, oricum ai defini aceasta, deoarece cred că este fericită schimbarea Papei la 10, 15 sau 20 de ani.

– Deci nu anticipaţi un pontificat lung în urma acestui Conclav?

– Ei bine, aşa s-a spus despre Papa Leon al XIII-lea şi pontificatul său a continuat şi continuat… deci ar fi nebunesc să anticipez ceva în acest sens.

– Aţi asistat la Conclavul din 2005, la Adunările Cardinalilor, la discuţiile despre candidaţi… Care calităţi le veţi căuta în candidatul pentru scaunul Romei?

– Să vă spun mai întâi ce nu vom căuta. Nu vom căuta un candidat dintr-o anumită zonă. Cred că de unde vine următorul Papă este secundar faţă de capacitatea sa personală de a conduce Biserica. Unii factori sunt elementari: să fie un om al credinţei şi al rugăciunii, cu o istorie bună, unul care stăpâneşte limbile. Nu cred că vom avea un învăţător de calibrul Papei Benedict sau al Papei Ioan Paul al II-lea. Dar s-ar putea… ceea ce ar fi o surpriză plăcută. Cred că avem nevoie de cineva cu viziune strategică, capabil de decizie, de planificare, cineva cu abilităţi pastorale deja demonstrate, pentru ca să poată să răspundă situaţiei actuale şi să ducă Biserica înainte. De exemplu problema religiozităţii şi declinului demografic din Europa, violenţa împotriva creştinilor din Orientul Mijlociu, situaţia specială din China, sunt probleme dintr-o altă categorie decât cele ale Curiei Romane. Dar, desigur, ar fi foarte util ca noul Papă să poată îmbunătăţi Curia.

– Deci abilitatea de a guverna este importantă.

– Abilitatea de a guverna este foarte importantă. Cred că s-au identificat probleme serioase prin Vatileaks şi altele similare, aşa că acum trebuie rezolvate în mod real, într-un mod care să comunice explicit lumii că noul Papa le-a înţeles şi este perfect conştient de oportunităţile pe care le avem, dar şi de provocările existente, pe care suntem dispuşi să le înfruntăm.

– Unii Cardinali spun că grupurile progresiste şi tradiţionaliste din Roma sunt de acord privitor la nevoia unei reforme a Curiei. Vedeţi aici o problemă?

– Cred că personalul Curiei, conducerea exercitată de Curie, sunt foarte importante. Reforma Curiei este o altă problemă şi va depinde de voinţa şi de capacitatea noului Papă. Cred că un factor important ar fi o mai largă consultare.

– Ce aţi spune celor două şcoli de gândire, dintre care una spune că tot ce s-a întâmplat e o problemă italiană şi deci Cardinalii nu ar trebui să aleagă un Papă italian, în timp ce alţii spun că avem nevoie de un Papă italian pentru a da de capăt problemelor, deoarece doar el le-ar înţelege?

– Încă o dată cred că este o problemă secundară. Este ca şi cum ai căuta după cineva din America de Sud sau din Europa sau din Africa. Singurul lucru de reţinut este că Papa e Episcopul Romei şi nu cred că ar fi bine dacă Biserica din Italia ar trece prin sute de ani fără un Papă italian. De asemenea simt că toţi candidaţii italieni au un fel de avans în Conclav.

– Credeţi că există candidaţi italieni valabili?

– Da, cred că sunt câţiva. Dar cu siguranţă nu aş exclude pe cineva doar pentru că vine dintr-o anume ţară şi aş fi foarte surprins dacă în următorii 50-100 de ani nu am avea câţiva Papi din America de Sud.

– Cât de important credeţi că este ca următorul Papă să aibă o anumită experienţă pastorală, să fi lucrat într-o Dieceză?

– Cred că este foarte important.

– Care sunt principalele provocări în faţa Bisericii, pe lângă cele menţionate deja?

– Secularizarea Europei rămâne o provocare, precum şi declinul demografic din Europa şi din ţările catolice de aici. Putem spune că avem un declin în Biserica din Europa, în timp ce în Biserica din Africa şi în cea din Asia înregistrăm creşteri. Chiar şi în America de Sud, în ciuda avansului sectelor, secularizarea nu este atât de resimţită sau de puternică. Europa este foarte importantă pentru Biserică deoarece majoritatea noilor mişcări şi idei au venit de aici. America se dovedeşte a fi un important motor pentru Biserica de astăzi, în special în lumea vorbitoare de limbă engleză, dar nu pot vedea vreo alternativă la vitalitatea europeană, astfel că aceasta rămâne o preocupare esenţială.

Apoi este aspectul conlucrării cu musulmanii în Europa, pentru a produce o societate tolerantă şi paşnică – este o provocare majoră, foarte dificilă, dată fiind violenţa din Orientul Mijlociu, din Pakistan şi alte locuri asemenea. Dar este o luptă foarte importantă. Este esenţial să continuăm dialogul şi cooperarea în orice forme putem. Cred că mai mult ca niciodată, acest secol va fi un secol asiatic. Trebuie să rămânem fideli celor care sunt fideli Papei în China, catolicilor de acolo. Dar trebuie să lucrăm constructiv pentru deschiderea Chinei. Este clar că catolicii de acolo nu sunt o ameninţare pentru guvern, şi cred că ei ar putea să fie chiar un antidot la corupţia care se răspândeşte rapid acolo. Este o altă provocare importantă.

– Credeţi că va fi un Conclav lung?

– Nu, nu cred să fie aşa.