Pacem in Terris este o călăuză pentru o lume paşnică

03.10.2013, Vatican (Catholica) - Enciclica Pacem in Terris a Fericitului Papă Ioan al XXIII-lea, scrisă în epoca războiului rece, rămâne „extrem de contemporană” şi poate acţiona ca o călăuză în construirea păcii în lumea de astăzi, le-a spus Papa Francisc participanţilor la o conferinţă de trei zile din Vatican, celebrând cincizeci de ani de la publicarea Enciclicei. Experţi din partea unor universităţi şi instituţii catolice, din partea ONU, a Consiliului Europei, a Uniunii Africane, şi din partea Organizaţiei Statelor Americane s-au reunit la Roma la cererea Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, pentru a discuta relevanţa pe care o are Pacem in Terris în promovarea astăzi a unei lumi mai paşnice.

În remarcile sale din ziua de joi, 3 octombrie 2013, a doua zi a conferinţei, Papa Francisc a reamintit mesajul radio al Papei Ioan al XXIII-lea din 1962, cu apelul „pace, pace!”, în momentul în care puterile lumii ajunseseră în pragul războiului nuclear. Şi mai apoi, eforturile Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea în vremea Cortinei de Fier, care au condus la „o deschidere a spaţiilor de libertate şi dialog”. Seminţele de pace ale Papei Ioan al XXIII-lea au adus roade, a spus Papa Francisc, dar în ciuda „căderii zidurilor şi a barierelor, lumea continuă să aibă nevoie de pace”, şi Pacem in Terris rămâne extrem de relevantă. Enciclica ne aminteşte că toţi, de la indivizi şi familii la societate şi state, sunt chemaţi să „construiască pacea, după exemplul lui Isus Cristos… prin promovarea şi practicarea dreptăţii în adevăr şi iubire… (şi) contribuind… la dezvoltarea umană integrală” prin solidaritate.

„A învăţat oare ceva lumea de astăzi din Pacem in Terris?”, s-a întrebat Papa. Cuvinte precum dreptate şi solidaritate se găsesc „doar în dicţionar sau încercăm cu toţii să le realizăm?” Pacem in Terris ne aminteşte că „nu poate exista pace şi armonie reală dacă nu reuşim să lucrăm pentru o mai dreaptă” societate, care totodată oferă mai mult sprijin. Şi dacă omul, societatea şi autorităţile însele împărtăşesc o origine divină comună, fiecare fiinţă umană împărtăşeşte o demnitate comună care trebuie să fie „promovată, respectată şi protejată întotdeauna”. Acţiunea prioritară naţională şi internaţională, a spus Papa, trebuie să fie îndreptată spre o lume în care toţi să aibă acces efectiv la hrană, apă, adăpost, asistenţă medicală, educaţie şi (dacă este cazul) la posibilitatea de a forma şi a susţine o familie”. Pacea durabilă pentru toţi depinde de toate acestea.

Nu este sarcina Bisericii aceea de a indica soluţii la complexele probleme sociale, care ar trebui „să fie lăsate discuţiei libere”, a spus Papa, arătând că apelul la pace al Papei Ioan al XXIII-lea din 1962 a fost o încercare de „a orienta dezbaterea internaţională” în conformitate cu virtuţile „dialogului, ascultării, răbdării, respectului pentru ceilalţi, sincerităţii şi chiar a deschiderii pentru a reconsidera propria opinie”. Papa a îndemnat participanţii să caute îndrumări din Pacem in Terris când discută provocările de astăzi la adresa păcii: ceea ce el a descris ca fiind „urgenţa educaţională”, „impactul mass-media asupra conştiinţelor, accesul la resursele pământului”, folosirea etică a cercetării biologice, „cursa înarmărilor şi măsurile naţionale şi internaţionale de securitate”. Actuala criză economică mondială, pe care Papa a numit-o „un grav simptom al lipsei de respect pentru om şi pentru adevăr cu care guvernele şi cetăţenii iau decizii”, este doar un alt exemplu de problemă care trebuie rezolvată într-un mod echitabil pentru o pace mondială de durată.