Luteranii şi catolicii: de la conflict la comuniune
21.10.2013, Vatican (Catholica) - „Privesc cu sentiment de profundă recunoştinţă faţă de Domnul Isus Cristos la paşii numeroşi pe care relaţiile dintre luterani şi catolici i-au făcut în ultimele decenii şi nu numai prin dialogul teologic, ci şi prin colaborarea fraternă în multiple domenii pastorale şi, mai ales, în angajarea de a înainta în ecumenismul spiritual”, a spus Papa Francisc dimineaţa aceasta, primindu-i în audienţă pe membrii delegaţiei Federaţiei Luterane Mondiale şi pe reprezentanţii Comisiei Luterano-Catolică Internaţionale pentru Unitate.
Tocmai acest ecumenism spiritual, a continuat Pontiful, este, într-un anumit sens, „sufletul drumului nostru spre comuniunea deplină şi ne permite să îi pregustăm deja de pe acum unele roade, chiar dacă imperfecte: în măsura în care ne apropiem cu umilinţă de Domnul nostru Isus Cristos, suntem siguri că ne apropiem şi între noi şi în măsura în cor vom invoca de la Domnul darul unităţii, să fim siguri că El ne va lua de mână şi El va fi călăuza noastră.” Anul acesta marchează 50 de ani de dialog teologic, apropiindu-se şi aniversarea celui de-al cincilea centenar al Reformei. Comisia Luterano-Catolică Internaţională pentru Unitate a publicat în acest sens un text cu titlul „De la conflict la comuniune: interpretarea luterano-catolică a Reformei în 2017”.
Sfântul Părinte a subliniat importanţa ca toţi să se angajeze într-un dialog „cu privire la realitatea istorică a Reformei, cu privire la consecinţele sale şi cu privire la răspunsurile care i-au fost date. Catolicii şi luteranii pot să ceară iertare pentru răul făcut unii altora şi pentru greşelile comise în faţa lui Dumnezeu şi împreună să se bucure pentru nostalgia de unitate pe care Domnul a trezit-o în inimile noastre şi care ne face să privim înainte cu o privire de speranţă.” Şi a continuat: „În lumina drumului din aceste decenii şi a multelor exemple de comuniune fraternă dintre luterani şi catolici la care suntem martori, întăriţi de încrederea în harul care ne este dăruit în Domnul Isus Cristos, sunt sigur că vom şti să ducem înainte drumul nostru de dialog şi de comuniune, înfruntând chiar şi problemele fundamentale, precum şi în divergenţele care apar în domeniul antropologic şi etic. Desigur, dificultăţile nu lipsesc şi nu vor lipsi, vor cere încă răbdare, dialog, înţelegere reciprocă, dar să nu ne înspăimântăm!”

Sunt amabilitati care se schimba frecvent in asemenea ocazii. Diferentele doctrinare raman; conform unei declaratii a Papei Benedict luteranii, la fel cu ceilalti „reformati” nu fac parte din Biserica!