Mărturia Cardinalului Bergoglio în cauza de canonizare a Papei Wojtyla
21.04.2014, Roma (Catholica) - Cardinalul Jorge Mario Bergoglio s-a numărat printre cei care au susţinut cauza de canonizare a Papei Ioan Paul al II-lea. În 2005, pe atunci Cardinalul Arhiepiscop de Buenos Aires a dat o declaraţie solemnă ca martor ocular în etapa romană a cauzei de beatificare şi canonizare a Pontifului. Ancheta diecezană, începută în 2005, la doar câteva luni după moartea Papei Wojtyla, s-a încheiat după numai doi ani de la aceasta, în 2 aprilie 2007. Cardinalul Jorge Mario Bergoglio, care avea pe atunci 69 de ani, a fost chemat de tribunalul diecezan din Roma să dea o declaraţie, la începutul procesului, în toamna anului 2005.
Iată amintirile Cardinalului Bergoglio: „L-am întâlnit pe Papa Ioan Paul al II-lea în persoană în luna decembrie a anului în care Cardinalul Martini a fost numit Arhiepiscop de Milano… Cu acea ocazie, am recitat Rozariul condus de Servul lui Dumnezeu şi am avut impresia clară că ‘se ruga cu adevărat’. A doua oară m-am întâlnit cu Papa în 1987, în timpul celei de-a doua călătorii pe care a făcut-o în Argentina, când Nunţiul a dorit să mă întâlnesc cu Servul lui Dumnezeu la Nunţiatură, împreună cu un grup de creştini de diferite denominaţiuni. Am avut o scurtă conversaţie cu Sfântul Părinte şi ceea ce m-a impresionat mai presus de toate la el, de această dată, a fost privirea din ochii lui. Era privirea unui om bun.”
A treia întâlnire a avut loc în 1994, când, ca Episcop auxiliar de Buenos Aires, Jorge Bergoglio a participat la Sinodul Episcopilor despre viaţa consacrată, în Roma. „Am avut bucuria de a lua masa cu el şi un grup de prelaţi. Am fost impresionat în special de accesibilitatea lui, prietenia şi capacitatea de a-l asculta pe fiecare dintre comesenii lui. În următoarele două Sinoade la care am participat, am putut să apreciez şi mai mult marea lui capacitate de a-i asculta pe ceilalţi. Dorinţa lui de a asculta a devenit şi mai evidentă în conversaţiile personale pe care le-am avut în timp cu Servul lui Dumnezeu… Mai presus de toate, arăta limpede că nu avea nici un fel de prejudecăţi. În acest fel, îi făcea să se simtă în largul lor pe toţi cei cu care venea în contact, câştigându-le încrederea deplină; cel puţin acesta era sentimentul pe care îl aveai când vorbeai cu el.”
Un alt aspect „care m-a impresionat întotdeauna la Sfântul Părinte”, a declarat Cardinalul Bergoglio, a fost memoria acestuia. „Putea să îşi amintească locuri, persoane şi situaţii întâlnite în călătoriile sale, semn că acorda cea mai mare atenţie fiecărei ocazii şi în special persoanelor pe care le întâlnea… Nu pierdea niciodată timpul, dar dedica mult timp Episcopilor când îi primea.” Cardinalul Bergoglio a dezvăluit apoi o amintire deosebită legată de Servul lui Dumnezeu, din 2002, din cadrul vizitei ad limina cu Episcopii argentinieni. „Într-o zi am concelebrat cu Sfântul Părinte şi m-a impresionat felul în care s-a pregătit pentru celebrare”.
„Era îngenunchiat, rugându-se în capela privată, şi am văzut că din când în când citea ceva de pe o hârtie pe care o avea în faţa lui, îşi lăsa capul în mâini şi în mod clar se ruga pentru ceva cu multă intensitate…; apoi citea altceva de pe hârtie şi se ruga din nou, şi aşa mai departe, până termina; apoi se ridica şi se îmbrăca în ornate… Prefectul Congregaţiei pentru Episcopi, Cardinalul Giovanni Battista Re, mi-a spus că atunci când îi prezenta lista de propuneri pentru Episcopi în Dieceze deosebit de dificile, cu probleme, înainte de a o semna, cerea să aibă lista pentru a putea medita şi a se ruga pentru un timp şi a decide.”
Arhiepiscopul de Buenos Aires a mai dorit să sublinieze că „Papa Ioan Paul al II-lea ne-a învăţat să suferim, şi a murit fără a ascunde nimic de ceilalţi, şi pentru mine acest lucru este eroic”. Cardinalul Bergoglio a mai arătat importanţa devoţiunii Papei faţă de Fecioara Maria, şi a declarat, fără ezitare, că în opinia lui, Papa Ioan Paul al II-lea a exercitat toate virtuţile în grad eroic, cu perseverenţa, moderaţia şi seninătatea arătate în întreaga sa viaţă.
