Papa a lăudat claritatea în învăţătură a Sf. Ciril

04.10.2007, Vatican (Catholica) - Este important să combinăm claritatea în apărarea doctrinei cu o intensă căutare a unităţii ecleziale, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, în cadrul audienţei generale din Piaţa Sf. Petru de miercuri, 3 octombrie 2007, referindu-se la Sf. Ciril din Alexandria. Sfântul Părinte a continuat seria de cateheze despre Părinţii Bisericii, reflectând asupra Sf. Ciril, Episcop din Egipt din secolul al V-lea, pe care Pontiful l-a numit „ultimul reprezentant remarcabil al tradiţiei alexandriene”.

„Ciril s-a asigurat ca teologia sa să fie stabil situată în cadrul tradiţiei Bisericii, în care el a văzut garanţia continuităţii cu Apostolii şi cu însuşi Cristos”, a spus Papa Benedict al XVI-lea. „Scrierile lui Ciril – numeroase şi larg răspândite în diferite tradiţii latine şi răsăritene chiar şi în timpul vieţii sale, constituind un testament spre succesul lor imediat – sunt de o importanţă extremă pentru istoria creştinismului”. Papa a explicat controversa pentru care Ciril este cel mai bine cunoscut: bătălia împotriva ereziei nestoriene, „care, pentru a proteja importanţa umanităţii lui Cristos, a sfârşit prin a afirma separarea ei de divinitatea Lui”. Sf. Ciril a fost un mare apărător al unităţii persoanei lui Cristos şi a apărat-o reacţionând „aproape imediat, folosind toate mijloacele posibile la acea vreme, chiar scriindu-i scrisori lui Nestorie”, a spus Sfântul Părinte.

Pontiful a continuat: „Umanitatea adevărată şi divinitatea adevărată sunt real unite într-o singură persoană, Domnul nostru Isus Cristos. Aşadar, continuă Episcopul de Alexandria, `noi mărturisim un singur Cristos şi Domn, nu în sensul că adorăm omul împreună cu Logosul, pentru a nu insinua ideea separării spunând „împreună”, ci mai degrabă în sensul că adorăm unul singur; trupul său nu este ceva detaşat de Logos, care stă la dreapta Tatălui. Nu sunt doi fii care stau la dreapta Lui, ci unul singur unit cu trupul Său`”. Ciril a văzut în cele din urmă nestorianismul condamnat şi pe Nestorie exilat, o decizie luată definitiv de către Conciliul din Efes din 431. Papa a explicat: „Adunarea, care a avut loc în mijlocul unor incidente tumultuoase, s-a încheiat cu marele triumf al devoţiunii către Fecioara Maria şi cu exilarea Episcopului de Constantinopol, care a refuzat să o recunoască pe Maria ca `Maica lui Dumnezeu` din cauza unei cristologii greşite, care susţinea că Cristos era divizat” în sine însuşi.

Papa Benedict al XVI-lea a arătat că după triumful lui Ciril asupra ereziei, el a fost rapid în a căuta reconcilierea în Biserică. „După ce l-a dominat într-un mod atât de definitiv pe rivalul său şi doctrina acestuia, Ciril a putut să ajungă, în anul 433, la o formulă teologică de compromis şi reconciliere cu poporul din Antiohia”, a spus el. „Şi acest lucru este semnificativ: pe de o parte există claritate în legătură cu doctrina credinţei, dar pe de altă parte, există o intensă căutare a unităţii şi a reconcilierii. În anii care au urmat, el s-a dedicat în orice mod pentru a-şi apăra şi clarifica poziţia teologică până la moartea lui, în 27 iunie 444”.

În cele din urmă, Episcopul Romei a afirmat că contribuţia lui Ciril la teologie nu este doar doctrinală. „Credinţa creştină este mai presus de toate o întâlnire cu Isus, `o persoană care dă vieţii un nou orizont`”, a spus Papa. „Sf. Ciril din Alexandria a fost un neobosit şi ferm mărturisitor al lui Isus Cristos, Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, subliniindu-i unitatea mai presus de toate […] Credinţa în Isus, `Logosul`, născut din Tatăl, este de asemenea înrădăcinată în istorie deoarece, aşa cum a spus Sf. Ciril, acelaşi Isus a venit din timp născându-se din Maria, `Theotokos`, şi va fi, potrivit promisiunii Sale, întotdeauna cu noi. Şi acest lucru este important: Dumnezeu este veşnic, s-a născut dintr-o femeie şi rămâne cu noi în fiecare zi. Trăim cu această încredere, în această încredere găsim calea vieţii noastre”.