Prima oprire a Pontifului: la persoane cu handicap

08.05.2009, Amman (Catholica) - Ca dovadă a respectului pentru contribuţia adusă societăţii de persoanele cu dizabilităţi, Papa Benedict al XVI-lea a ales ca primă oprire în lungul pelerinaj pe care îl face în Ţara Sfântă un centru pentru tineri bolnavi psihic. Sfântul Părinte a vizitat astăzi Centru Regina Pacis din Amman, la o oră după primirea oficială în Iordania, la care au participat regele Abdullah al II-lea şi regina Rania. Centrul a fost fondat în 2004 de Patriarhia latină de Ierusalim şi oferă nu doar asistenţă medicală ci şi formare şi educaţie pentru tinerii cu handicap, atât creştini cât şi musulmani.

Episcopul Selim Sayegh, vicar patriarhal latin de Iordania şi fondatorul centrului, împreună cu tinerii, personalul medical şi voluntarii, călugăriţele ce se ocupă de centru şi Patriarhul emerit Michel Sabbah, l-au primit pe Pontif la Centru. Preafericitul Fouad Twal a rostit cuvintele de bun venit. La întâlnirea desfăşurată în capela centrului, Sfântul Părinte a admis că aceşti tineri cu handicap au ajuns la Regina Pacis pe drumuri „marcate de suferinţe sau încercări”. „Unii dintre voi vă luptaţi cu curaj cu handicapurile, alţii aţi suportat respingeri, iar unii dintre voi sunteţi atraşi de acest loc al păcii pur şi simplu pentru încurajare şi sprijin. Este o mare bucurie pentru mine să fiu astăzi cu voi.” Papa a lăudat „marele succes al centrului în promovarea locului cuvenit în societate persoanelor cu handicap, şi pentru că asigură pregătirea acestor persoane, dându-le ocazia unei integrări mai uşoare.”

Papa Benedict a reflectat apoi asupra misterului suferinţei, adresându-li-se tinerilor şi celor care îi îngrijesc. „Uneori este dificil să găsim un motiv pentru ceea ce apare doar ca un obstacol ce trebuie depăşit ori chiar ca o durere – fizică sau emoţională – de îndurat”, a admis el. „Şi totuşi credinţa ne ajută să vedem un orizont dincolo de noi înşine, pentru a ne imagina viaţa aşa cum o vrea Dumnezeu. Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu, care dă viaţă fiecărui om, ne arată că există un scop pentru tot ce se întâmplă în viaţă.” Sfântul Părinte a spus că prezenţa lui între tineri este pentru el însuşi o binecuvântare: „Doresc să vă spun că stând în mijlocul vostru eu primesc putere de la Dumnezeu. Experienţele voastre pline de încercări, mărturiile voastre, hotărârea de a depăşi obstacolele pe care le întâlniţi, mă încurajează în credinţa că suferinţa poate să aducă schimbarea în bine. În propriile noastre încercări şi luând parte la încercările altora, vedem o frântură din esenţa umanităţii noastre, devenind, să spunem aşa, mai umani. Şi ajungem să învăţăm că chiar şi inimile întărite de cinism sau nedreptate sau incapabile de a ierta nu sunt niciodată în afara razei de acţiune a lui Dumnezeu.”

La sosire, Papa Benedict a fost primit de un grup de tineri care au improvizat un mic festival arab cu cântări şi saluturi. Cei prezenţi au fluturat steaguri iordaniene şi vaticane, în timp ce strigau „Be-ne-de-to”. Când a ajuns la altar, Episcopul Romei a îngenuncheat pentru a se ruga, cei prezenţi făcând linişte. După discurs, i-a salutat personal pe mulţi dintre cei prezenţi. Doi tineri i-au pus pe umeri Sfântului Părinte un „keffiyeh” (pânză cu roşu şi alb purtată în mod tradiţional pe cap de arabi), moment în care au izbucnit aplauzele. În discursul său, Sfântul Părinte a repetat intenţia pelerinajului în Ţara Sfântă: „Prieteni, spre deosebire de pelerinii din trecut, eu nu vin aducând daruri sau altceva. Vin cu o simplă intenţie, cu o speranţă: să mă rog pentru preţiosul dar al unităţii şi păcii, în special în Orientul Mijlociu. Pace pentru persoane, pentru părinţi şi copii, pentru comunităţi, pace pentru Ierusalim, pentru Ţara Sfântă, pentru regiune, pace pentru întreaga familie umană; pacea durabilă născută din dreptate, integritate şi compasiune, pacea ce se naşte din umilinţă, iertare şi dorinţa profundă de a trăi în armonie.”

Înainte să plece, Pontiful le-a încredinţat tinerilor o sarcină specială: „Vă îndemn pe voi toţi să vă rugaţi în fiecare zi pentru această lume. Iar astăzi doresc să vă cer să vă asumaţi o sarcină specială: vă rog să vă rugaţi pentru mine în fiecare zi a pelerinajului; pentru înnoirea mea spirituală în Domnul şi pentru convertirea inimilor la calea lui Dumnezeu de iertare şi solidaritate, pentru ca speranţa mea – speranţa noastră – pentru unitate şi pace în lume să aducă roade bogate.”