Papa Francisc: „Tatăl nostru”, o rugăciune scurtă și îndrăzneață

12.12.2018, Vatican (Catholica) - Credința nu este o chestiune „decorativă”, a spus Papa Francisc astăzi, iar rugăciunea „Tatăl nostru” subliniază acest fapt prin faptul că „ne face să cerem pâinea, pâinea cea de toate zilele: cerere simplă dar esențială”. Vorbind la modul generic despre rugăciune a spus că „prima noastră rugăciune, într-un anumit sens, a fost scâncetul care a însoțit prima respirație. În acel plâns de nou-născut se anunța destinul întregii noastre vieți: foamea noastră continuă, setea noastră continuă, căutarea fericirii noastre.”

Afirmațiile au fost făcute în contextul celei de-a doua cateheze dedicate Rugăciunii domnești, susțină a audiența generală de miercuri. „Isus pune pe buzele discipolilor Săi o rugăciune scurtă, îndrăzneață, formată din șapte cereri – un număr care în Biblie nu este întâmplător, indică plinătate. Spun îndrăzneață pentru că, dacă nu ar fi sugerat-o Cristos, probabil că niciunul dintre noi – ba chiar, niciunul dintre cei mai vestiți teologi – nu ar îndrăzni să-l roage pe Dumnezeu în această manieră.” Pontiful a explicat de ce: pentru că rugăciunea începe cu curaj cu cuvintele „Tatăl nostru”. Isus „nu spune să ne adresăm lui Dumnezeu numindu-l ‘Atotputernic, ‘Preaînalt’, ‘Tu, care ești așa de distant de noi, eu sunt un mizerabil’: nu, nu spune așa, ci pur și simplu ‘Tată’, cu toată simplitatea, așa cum copiii se adresează tatălui. Și acest cuvânt ‘Tată’ exprimă încredere filială.”

„Isus, în rugăciune, nu vrea să stingă umanul, nu vrea să îl anestezieze”, a mai explicat Sfântul Părinte. „Nu vrea ca să atenuăm întrebările și cererile învățând să suportăm totul. Vrea în schimb ca orice suferință, orice neliniște, să se lanseze spre cer și să devină dialog.” Pontiful a ținut apoi să se detașeze de cei ce spun că rugăciunea de cerere este „o formă slabă a credinței”, fiind de preferat „lauda pură, aceea care îl caută pe Dumnezeu fără povara niciunei cereri”. A susținut astfel că „rugăciunea de cerere este autentică, este spontană, este un act de credință în Dumnezeu care este Tatăl, care este bun, care este atotputernic. Este un act de credință în mine, care sunt mic, păcătos, nevoiaș. Și pentru aceasta rugăciunea, pentru a cere ceva, este foarte nobilă. Dumnezeu este Tatăl care are o imensă compasiune față de noi și vrea că fiii Săi să îi vorbească fără frică, numindu-l direct ‘Tată’; sau în dificultăți spunând: ‘Dar, Doamne, ce mi-ai făcut?'”

„Pentru aceasta putem să îi povestim toate”, a încheiat Papa, „chiar și lucrurile care în viața noastră rămân strâmbe și de neînțeles. Și ne-a promis că va fi cu noi pentru totdeauna, până la ultima zi din cele pe care le vom petrece pe acest pământ. Să ne rugăm Tatăl Nostru, începând astfel, simplu: ‘Tată’ sau ‘Tăticule’. Și El ne înțelege și ne iubește mult.”