Un expert despre scrisoarea Papei către chinezi (I)

03.07.2007, Roma (Catholica) - Raphaela Schmid, expert în relaţiile dintre China şi Vatican, a acordat un interviu agenţiei Zenit despre scrisoarea Papei Benedict către catolicii chinezi, despre semnificaţia documentului pentru Biserica din China şi pentru guvernul chinez. Schmid, director al Institutului Becket pentru Libertatea Religioasă, a scris şi regizat recent documentarul „Dumnezeu în China. Lupta pentru libertatea religioasă.” Amintim că în China există o Biserică Catolică oficială, recunoscută de guvern dar care nu îşi declară fidelitatea faţă de Roma, şi o Biserică Catolică clandestină, fidelă Romei şi persecutată de comunişti. Astăzi prima parte a interviului.

– Ce l-a determinat pe Papa Benedict să scrie acest text către chinezi?
– Primul motiv din spatele scrisorii a fost Cardinalul Joseph Zen Ze-kiun: de când Papa Benedict l-a ridicat la rang de Cardinal, acest prelat a fost un susţinător neobosit al catolicilor chinezi în faţa Curiei Romane. Când Beijingul a consacrat Episcopi în mod ilegal în 2006, după o perioadă de îmbunătăţire a relaţiilor diplomatice, Vaticanul a fost luat prin surprindere, iar Cardinalul Zent a considerat că trebuie să se regândească politica faţă de China, care să fie apoi comunicată cu claritate, pentru a nu se mai repeta aşa ceva. Astfel, la întâlnirea din ianuarie a.c. de la Roma s-au discutat aceste probleme şi a apărut ideea unei scrisori papale.

– Care este cel mai important element al scrisorii?
– În primul rând faptul că există: catolicii chinezi au o scrisoare adresată lor, scrisă de Papa. Ea va servi la testarea atât de trâmbiţatei deschideri faţă de Roma a Bisericii oficiale. Este bună şi pentru catolicii reconciliaţi – 90% dintre Episcopii consacraţi ilegitim în China şi-au rezolvat ulterior relaţia cu Roma – pentru a-i încuraja pe credincioşi să se roage pentru Papa la Liturghia de duminică.

– Există vreo indicaţie despre percepţia de până acum a scrisorii?
– Înainte ca să apară scrisoarea, oficialii guvernului i-au chemat pe Episcopii catolici din Biserica recunoscută legal să participe la o întâlnire pentru a se da un răspuns comun, răspuns care se pare că este: nu faceţi nimic. Ştirile de astăzi ne spun că scrisoarea nu a fost amintită la Liturghiile de duminică, şi că vice-preşedintele Asociaţiei Patriotice a dat de înţeles că nu va distribui scrisoarea. El a spus însă că oamenii sunt liberă să ia documentul de pe internet dacă doresc. Ceea ce se pare că se şi întâmplă: am luat legătura cu catolici din Biserica nerecunoscută de guvern, care au spus că au citit-o deja.

Există o puternică mişcare în Biserica de la suprafaţă în favoarea comuniunii cu Roma, după cum o arată şi o declaraţie a Episcopului auxiliar de Shanghai: „Fără mandat de la Roma oamenii nu vor accepta un Episcop”. Îmi imaginez deci că, independent de directivele Ierarhiei catolice, credincioşii vor merge online după document. Rămâne să vedem în ce măsură guvernul chinez va restricţiona accesul: există unele rapoarte conform cărora siturilor chineze catolice cu sediul în China li s-a permit iniţial să publice scrisoarea, după care ar fi fost forţate să o retragă.

– Reprezintă cumva scrisoarea Papei o schimbare dramatică în politica Vaticanului? Ce anume schimbă scrisoarea?
– Au existat unele confuzii pe această temă în primele reacţii ale presei. Scrisoarea actuală anulează unele drepturi date în 1981 printr-o scrisoare a Cardinalului Agnelo Rossi, pe atunci prefect al Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. La acel moment, Sfântul Scaun, datorită problemelor de comunicare, dăduse Episcopilor loiali din China „dreptul foarte special” de a consacra Episcopi fără să anunţe în prealabil Roma, datorită pericolului pe care î reprezenta comunicarea cu Roma. Într-o eră a emailului şi telefoanelor mobile, comunicarea cu Roma nu mai este atât de dificilă, astfel că acele drepturi speciale nu îşi mai au sensul.

Rămâne în vigoare principiul conform căruia consacrările ilegitime conduc automat la excomunicare, conform canonului 1382. Episcopii numiţi de sau reconciliaţi cu Roma sunt însă pe deplin valizi şi legitimi. Episcopii numiţi fără mandat papal şi care nu şi-au reconciliat relaţiile cu Roma sunt ilegitimi: ei pot administra sacramentele în mod valid dar ilicit. Catolicii, în lipsa altor variante, pot primi sacramentele de la ei cum le-ar primi de exemplu de la clerul ortodox, neaflat de asemenea în comuniune cu Roma.