Prima şcoală de fete din Dieceza de Rumbek
27.06.2007, Roma (Catholica) - Prima şcoală de fete din Rumbek, în sudul Sudanului, este un proiect realizat de Asociaţia cavalerilor italieni ai Ordinului Militar Suveran de Malta. Iniţiativa, destinată uneia dintre cele mai zbuciumate zone ale planetei, a fost promovată împreună cu dieceza de Rumbek, informează Radio Vatican. Gian Antioco Chiavari, cavaler al Ordinului de Malta, în calitate de responsabil al proiectului, l-a descris pentru Radio Vatican: „Şcoala de fete din Rumbek face parte dintr-un proiect mai amplu ce a fost decis de către Statul italian pentru a veni în ajutorul ţării africane care a trăit vreme de 50 de ani un conflict etnic şi religios devastator, cu efecte inimaginabile: 2 milioane de morţi, 4 milioane de refugiaţi, şi 120 de mii de copii-soldat ucişi”.
„În ianuarie 2005”, a continuat Gian Antioco Chiavari, „a fost semnat tratatul de pace, care s-a dovedit durabil până acum, permiţând reconstruirea acestei ţări atât de martirizată. În cadrul acestui proiect se numără un spital, o şcoală de asistenţă medicală, un pod, şi o şcoală superioară de fete, condusă de Surorile de Loreto, prima de acest fel din sudul Sudanului, ţară în care procentul femeilor în măsură să scrie şi să citească este de nici 3%. Iar acum este momentul să le ajutăm”. Episcopul de Rumbek, Cesare Mazzolari, a explicat de ce este atât de urgentă finalizarea acestui proiect: „Pentru că, ani şi ani de zile, femeilor le-a fost interzis accesul la educaţie şi cultură. Sunt inteligente şi sunt capabile de a fi libere în societatea sudaneză, dar nu au primit educaţia de care au nevoie. Această şcoală va da tinerelor pregătirea de care au nevoie pentru a-şi aduce contribuţia la dezvoltarea societăţii sudaneze. Adaptarea lor la un sistem de educaţie este urgentă, căci numai astfel vor putea deveni lideri în ţara lor.”
Referitor la situaţia de acum din Sudan, după mai bine de doi ani de la semnarea tratatului de pace, Episcopul Cesare Mazzolari a declarat: „Aş spune că s-a îmbunătăţit în mod irevocabil, chiar dacă pacea este încă fragilă, iar progresul este destul de lent, din cauza sărăciei în care se află ţara. Nu este o sărăcie a resurselor, ci o lipsă de oameni pregătiţi; resursele umane sunt foarte limitate. Însă, încet, încet ne punem în mişcare. În prezent nu mai sunt bombardamente, dezarmarea populaţiei se desfăşoară bine, iar în aceste condiţii populaţia se simte cu mult mai în siguranţă.”
