Nu se poate construi un nou umanism fără Dumnezeu
26.06.2007, Vatican (Catholica) - Duminică, 24 iunie 2007, s-a încheiat la Roma Întâlnirea europeană a profesorilor universitari, care s-a desfăşurat pe tema „Un nou umanism în Europa. Rolul universităţilor”, informează Radio Vatican. Evenimentul a fost promovat de Oficiul pastoral universitar al Vicariatului de Roma şi de Consiliul Conferinţelor Episcopale ale Europei, CCEE. Cardinalul Peter Erdo, preşedinte al CCEE, le-a explicat participanţilor la întâlnire că atunci când căutăm un nou umanism pentru Europa, nu putem să îl căutăm fără Dumnezeu. Dacă eforturile umane fac abstracţie în mod conştient de existenţa lui Dumnezeu, ele nu vor putea să se elibereze de umbra tristă a lipsei de sens, de valoare a universului şi a existenţei întregii umanităţi.
La acest eveniment au participat peste 3000 de profesori, proveniţi din toată Europa, inclusiv din România. Giuseppe Dalla Torre, rector al Universităţii Libere Maria Santissima Assunta din Roma, a declarat pentru Radio Vatican: „Perspectivele de angajare pot fi identificate pe trei planuri. Primul plan este cel al cercetării ştiinţifice; e necesar ca ceea ce s-a discutat aici să poată avea o continuare în diferitele ţări, în diferitele universităţi, în scopul de a aprofunda mai departe temele discutate. Al doilea plan este cel al formării; cred că unele teme ar putea constitui firul roşul care conduce la instituirea de doctorate de cercetare, de concursuri de specializări inter-universitare la nivel european. În fine, nu există îndoială că procesul european are nevoie de o puternică prezenţă de gândire ştiinţifică orientată creştin. Cred că trebuie să facem un efort pentru ca acest gând să pătrundă în opinia publică europeană şi în sediile instituţionale în care ea este reprezentată.
Mons. Lorenzo Leuzzi, director al Oficiului pentru pastoraţia universitară în cadrul Vicariatului de Roma, a declarat de asemenea: „Cred că astăzi, societatea contemporană are în faţa sa imaginea unui om fragmentat, adică incapabil să găsească un punct de referinţă pentru propria existenţă. Congresul, prin această muncă interdisciplinară, a favorizat această integrare între diferitele sectoare ale cunoaşterii şi, mai ales, a pus în evidenţă faptul că fără o viziune antropologică definită şi foarte precisă, cercetarea ştiinţifică poate depăşi cu greu acest moment de mare fragmentare a cunoaşterii şi mai ales de pulverizare a omului însuşi. De aceea este foarte important ca cercetarea ştiinţifică, în mersul ei, să nu se limiteze la un examen pur fenomenologic ci să-şi dea seama că apoi totul trebuie să fie verificat într-o perspectivă mai amplă, care este cea a destinului şi a viitorului omului”.
