Cardinalul Müller în apărarea Papei emerit Benedict al XVI-lea

29.04.2019, Vatican (Catholica) - Răspunzând criticilor recentului eseu publicat de Papa emerit Benedict al XVI-lea despre abuzurile sexuale comise de clerici, Cardinalul Gerhard Müller a subliniat vineri că înnoirea Bisericii trebuie să îl aibă pe Cristos în centru, precum și învățătura Sa. „Reconstrucția și înnoirea întregii Biserici poate reuși doar în Cristos – dacă ne găsim sprijinul în învățătura de credință și morală a Bisericii”, a spus prefectul emerit al Congregației pentru Doctrina Credinței într-un articol publicat pe 26 aprilie în publicația „First Things”.

Eseul Pontifului emerit analizează criza abuzurilor în contextul revoluției sexuale din anii 1960, colapsul ce a urmat în teologia morală și efectele asupra vieții și formării preoțești. Unii au văzut aceste afirmații ca plasându-l împotriva Papei Francisc. Cardinalul Müller a afirmat în articolul său că „Benedict a fost și este cea mai importantă figură în lupta Bisericii împotriva acestei crize”, dat fiind rolul său în elaborarea normelor din 2001 ale Bisericii împotriva acestor infracțiuni: „El are cea mai amplă și mai profundă imagine asupra acestei probleme, asupra cauzei și istoriei ei”. Și a continuat: Benedict „este într-o poziție mai bună decât toți orbii care doresc să îi conducă pe alți orbi”, despre critici spunând că „le lipsește respectul și sunt orbiți ideologic”.

Întâlnirea din Vatican despre abuzurile asupra minorilor „ar fi trebuit să dea semnalul începerii mersului la rădăcinile răului”, lucru necesar pentru ca Biserica să fie credibilă, a spus el. „Din păcate concluziile practice trase din adunare nu au fost încă făcute publice, deci Conferința Episcopală din SUA nu poate să înainteze cu măsurile ei suspendate.” Prelatul a numit analizele unora dintre vorbitori ca „deranjante”, consecință a faptului că „nu li s-a permis să vorbească unora dintre cei mai competenți Cardinali”, referindu-se concret la Cardinalul Sean O’Malley de Boston și la Cardinal Luis Ladaria, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței.

A vedea problema abuzurilor sexuale ca una ce ține de clericalism sau de celibat subminează „toleranța zero ca singura politică corectă”. „Abuzurile sexuale asupra adolescenților și chiar asupra seminariștilor adulți nu poate fi tolerată în nici o circumstanță, chiar dacă făptașul dorește să se scuze indicând spre consimțământul reciproc dintre adulți”, a mai spus Cardinalul. Unii Episcopi importanți au insistat totuși să se facă o separare între abuzurile sexuale asupra minorilor și comportamentul sexual nepotrivit dintre adulți, susținând că comportamentul sexual nepotrivit potențial consensual nu ar trebui să fie considerat în cazul clericilor ca o infracțiune majoră.

Cardinalul Müller i-a criticat pe cei care, „pe spatele victimelor tinere ale infracțiunilor sexuale, încearcă să substituie învățătura morală a Bisericii, înrădăcinată în legea naturală și revelația divină, cu o morală sexuală compusă de ei, după principiul plăcerii egoiste din anii 1970”. Reflectând asupra faptului că mulți preoți abuzatori „nu au avut sentimentul de vină și nu au știut sau au respins direct învățătura conform căreia actele sexuale cu adolescenți, sau cu persoane adulte în afara căsătoriei, sunt condamnabile moral”, a întrebat: „Cine le-a deformat conștiințele în așa măsură încât să nu mai știe care sunt păcatele grave, că ‘nici desfrânații, nici idolatrii, nici adulterii, nici cei cu perversiuni sexuale, nici homosexualii […] nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu’?”

Conform prelatului, apogeul scandalului e atins „când vina nu e pusă pe cei ce încalcă poruncile lui Dumnezeu, ci în schimb pe porunci în sine – cauza păcatului devine Dumnezeu, care cică ar cere exagerat de la noi”. În timp ce lucrurile nu sunt spuse direct așa, „Biserica este acuzată de interpretarea poruncilor lui Dumnezeu într-o manieră învechită. De aceea, se spune, trebuie acum să inventăm (sau, cum eufemistic se spune, ‘să dezvoltăm’, adică ‘să falsificăm’) o nouă morală sexuală ce este de acord cu descoperirile științelor moderne, o moralitate care în mod ‘filantropic’ lasă neatinsă realitatea efectivă a vieților oamenilor.” Dar aceste propuneri uită că „știința empirică fără nici presupuneri nu există și că antropologia de la bază a influențat mereu modul în care sunt interpretate datele cercetării”.

„Morala înseamnă să distingi binele de rău. Poate adulterul să devină bun deoarece o societate de-creștinată crede altfel decât spune Porunca a VI-a?” Scrierile Sf. Paul împotriva sodomiei trebuie luate în serios, a subliniat Cardinalul: „Cum știu exegeții că în spatele sensului evident al acestor cuvinte, este intenționat altceva, chiar total opus? În actele imorale, în special împotriva iubirii matrimoniale și a fecundității ei, Paul vede o negare a lui Dumnezeu, deoarece voința Creatorului nu e recunoscută ca măsură a binelui.” Și a continuat: „ne putem întoarce de pe căile greșite doar dacă înțelegem sexualitatea masculină și feminină ca dar al lui Dumnezeu, care nu servește plăcerii narcisiste, ci își are adevăratul scop în iubirea dintre soți și în responsabilitatea lor pentru familie. Doar în mai amplu context al iubirii tip eros și tip agape are sexualitatea puterea de a edifica persoana umană, Biserica și statul. Altfel aduce distrugere.”