Papa Francisc: În încercările noastre, Dumnezeu veghează alături de noi
01.05.2019, Vatican (Catholica) - Celor care consideră că credința că diavolul există este învechită, Papa Francisc le-a amintit că Satana există cu adevărat și că Isus însuși a experimentat ispitele lui și le-a învins. „Astfel începe viața publică a lui Isus, cu ispita care vine de la Satana. Satana era prezent”, a spus Sfântul Părinte în cadrul audienței generale de miercuri, 1 mai 2019. „Atâția oameni spun: ‘Dar de ce să vorbim despre diavol, care este un lucru vechi? Diavolul nu există'”, a subliniat Papa. „Dar privește ce anume te învață Evanghelia: Isus s-a confruntat cu diavolul, a fost ispitit de Satana. Însă Isus respinge fiecare ispită și iese victorios.”
Pontiful a vorbit despre Satana în cadrul audienței generale, continuând seria de cateheze pe baza rugăciunii Tatăl nostru cu o reflecție asupra cuvintelor: „și nu ne duce pe noi în ispită”. „O altă versiune spune: ‘Nu ne lăsa să cădem în ispită’… Așa cum se știe, expresia originală greacă conținută în Evanghelii este dificil de redat în manieră exactă, și toate traducerile moderne sunt un pic șchioape. Însă cu privire la un element putem converge în manieră unanimă: oricum s-ar înțelege textul, trebuie să excludem că Dumnezeu este protagonistul ispitelor care amenință drumul omului”, a explicat Papa. „Ca și cum Dumnezeu ar sta la pândă pentru a întinde curse și capcane fiilor săi… Să nu uităm: ‘Tatăl nostru’ începe cu ‘Tată’. Și un tată nu întinde capcane fiilor.”
Amintind că încercarea și ispita au făcut parte din viața lui Isus, Pontiful ne-a încurajat: „În această experiență, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut complet fratele nostru, într-o manieră care atinge aproape scandalul. Și tocmai aceste texte evanghelice ne demonstrează că invocațiile cele mai dificile din ‘Tatăl nostru’, cele care încheie textul, au fost deja ascultate: Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri, ci în Isus El se manifestă ca ‘Dumnezeu-cu-noi’ până la consecințele extreme. Este cu noi atunci când ne dă viața, este cu noi în timpul vieții, este cu noi în bucurie, este cu noi în încercări, este cu noi în tristeți, este cu noi în înfrângeri, atunci când păcătuim, dar mereu este cu noi, pentru că este Tată și nu ne poate abandona.”
Aceasta este în contrast cu slăbiciunea umană. Când Isus se retrage să se roage în Ghetsimani, „inima Sa este invadată de o angoasă de nedescris” și în acea noapte „cere apropierea prietenilor Săi: ‘Rămâneți aici și vegheați cu mine!’ (Matei 26,38). Așa cum știm, discipolii, copleșiți de un somn cauzat de frică, au adormit. În timpul agoniei, Dumnezeu îi cere omului să nu îl abandoneze, și omul în schimb doarme. În timpul în care omul cunoaște încercarea sa, Dumnezeu în schimb veghează. În momentele cele mai urâte din viața noastră, în momentele cele mai suferinde, în momentele cele mai neliniștitoare, Dumnezeu veghează cu noi, Dumnezeu luptă cu noi, este mereu aproape de noi. De ce? Pentru că este Tată. Așa am început rugăciunea: ‘Tatăl nostru’. Și un tată nu își abandonează fiii.”
Acest lucru poate să ne aducă mângâiere fiecăruia în ceasul încercării noastre: „a ști că acea vale, de când Isus a străbătut-o, nu mai este dezolată, ci este binecuvântată de prezența Fiului lui Dumnezeu. El nu ne va abandona niciodată!” Papa Francisc s-a rugat în final: „Așadar, îndepărtează de la noi, Dumnezeule, timpul încercării și al ispitei. Dar când va veni pentru noi acest timp, Tată al nostru, arată-ne că nu suntem singuri. Tu ești Tatăl. Arată-ne că Cristos deja a luat asupra Sa și povara acelei cruci. Arată-ne că Isus ne cheamă să o purtăm cu El, abandonându-ne încrezători iubirii Tale de Tată.”
