Papa Francisc la Erbil: Văd personal că Biserica din Irak este vie
07.03.2021, Erbil (Catholica) - Papa Francisc și-a exprimat duminică bucuria față de vitalitatea Bisericii din Irak, în ciuda anilor de persecuție acerbă. Celebrând Liturghia pe Stadionul Franso Hariri din Erbil, pe 7 martie, Sfântul Părinte a lăudat comunitatea creștină, actualmente în scădere, pentru grija față de săraci. „Biserica din Irak, prin harul lui Dumnezeu, face deja mult pentru a proclama această minunată înțelepciune a crucii, răspândind mila și iertarea lui Cristos, în special către cei mai nevoiași”, a spus el în fața a aproximativ 10.000 de persoane adunate pe stadion. „Chiar și în mijlocul sărăciei și a marilor dificultăți, mulți dintre voi ați oferit cu generozitate ajutor concret și solidaritate săracilor și suferinzilor. Acesta este unul dintre motivele care m-au determinat să vin ca pelerin în mijlocul vostru, să vă mulțumesc și să vă întăresc în credința și mărturia voastră. Astăzi, văd personal că Biserica din Irak este vie, că Cristos este viu și lucrează în acest popor sfânt și credincios.”
Papa a vizitat capitala regiunii Kurdistan în ultima zi a unei călătorii de trei zile în Irak, menită să consolideze speranța minorității creștine persecutate din țară și să încurajeze fraternitatea și dialogul interreligios. La prima sa călătorie în străinătate de la izbucnirea pandemiei de coronavirus, Pontiful a făcut istorie devenind primul Papa care a vizitat Irakul. Într-un semn al impactului vizitei asupra țării devastate de război, prim-ministrul Mustafa Al-Kadhimi a declarat ziua de 6 martie drept Ziua Națională a Toleranței și a Conviețuirii, în onoarea întâlnirii istorice a Papei Francisc cu cel mai mare cleric șiit din țară, marele ayatollah Ali al-Sistani. Celebrând Liturghia în a treia duminică a Postului Mare, Papa a remarcat că mulți irakieni au purtat „rănile războiului și violenței […] atât vizibile, cât și invizibile”. Lângă el s-a aflat o statuie mariană restaurată după ce a fost vandalizată de Statul Islamic în timpul ocupării satelor din Câmpiile Ninive, din 2014 până în 2017. Mâinile statuii atârnau, în amintirea mutilării ei. Mulți creștini au fost forțați să își părăsească locuințele, căutând refugiu în regiunea Kurdistan și în străinătate. Înainte ca Saddam Hussein să fie dat jos în 2003, în Irak erau 1,4 milioane de creștini. Astăzi nu sunt mai mult de 250.000.
„Ispita este de a răspunde la aceste și la alte fapte dureroase cu o forță umană, cu o înțelepciune umană. În schimb, Isus ne arată calea lui Dumnezeu, aceea pe care El a parcurs-o și pe care ne cheamă să îl urmăm”, a spus Papa, predicând pe stadionul numit în cinstea primului guvernator creștin din Erbil, asasinat în 2001. La Liturghie a fost o atmosferă veselă, cu un mic grup din Calea Neocatecumenală conducând festivitățile înainte de sosirea Papei. Rugăciunea credincioșilor a fost rostită în asiriană, arabă, kurdă și engleză, într-un semn al diversității creștinismului irakian. Reflectând asupra lecturii Evangheliei din ziua respectivă, despre curățirea Templului (Ioan 2,13-25), Pontiful a spus: „Isus nu numai că ne purifică de păcatele noastre, ci ne face părtași de însăși puterea și înțelepciunea Sa. Ne eliberează de un mod de a înțelege credința, familia, comunitatea care desparte, care contrapune, care exclude, pentru ca să putem construi o Biserică și o societate deschise pentru toți și atente la frații noștri și la surorile noastre aflați în nevoie. În același timp ne întărește, pentru ca să știm să reușim să rezistăm ispitei de a căuta răzbunare, ce ne face să ne prăbușim într-un vârtej de represiuni fără sfârșit. Cu puterea Duhului Sfânt ne trimite, nu să facem prozelitism, ci ca discipoli misionari ai Săi, bărbați și femei chemați să mărturisim că evanghelia are puterea de a schimba viața.”
Papa și-a început ultima zi întreagă în Irak la Nunțiatura Apostolică din Bagdad. S-a deplasat pe calea aerului la Erbil, unde a fost întâmpinat de Arhiepiscopul caldeean Bashar Warda, de Arhiepiscopul sirian catolic Nizar Semaan și de președintele și prim-ministrul regiunii Kurdistan. Papa a mers apoi cu elicopterul în Mosul, al doilea oraș ca mărime din Irak, unde a oferit rugăciuni pentru victimele războiului. A călătorit mai departe la Bakhdida, sau Qaraqosh, unde a întâlnit creștinii la biserica Neprihănitei Zămisliri. Papa a luat masa la Seminarul Patriarhal Sf. Petru din Erbil, lăsând cadou o sculptură din lemn reprezentându-l pe Sfântul Iosif. A ajuns pe stadion pentru a celebra Liturghia în jurul orei 16:00, ora locală, sosind într-un papamobil – singura ieșire a vehiculului în Irak – înconjurat de paznici mascați.
Pregătirile pentru Liturghie au început duminică dimineața devreme, cu 250 de tineri voluntari aranjând zona altarului și amplasând indicatoare. Iosif, în vârstă de 18 ani, a spus pentru CNA: „Aceasta este o ocazie unică în viață, să ai șansa de a lucra pentru Sfântul Părinte care vine în țara noastră. Încă nu îmi vine să cred că se va întâmpla acest lucru.” Matilda, în vârstă de 16 ani, a spus: „Simt că urmăm Evanghelia, ‘ceea ce ai primit liber, dă liber’, mai ales atunci când o facem pentru un om al lui Dumnezeu precum Papa Francisc”. Ana, în vârstă de 17 ani, a afirmat: „Eu cred că vizita Papei nu va fi doar un moment. Va fi o sursă de speranță pentru noi, pentru tineri, pentru toată lumea din Kurdistan”. Regiunea Kurdistan are una dintre cele mai scăzute rate de emigrare din Irak. Însă, potrivit unei surse din Arhiepiscopia catolică de Erbil, „migranții sunt cei mai mulți creștini și cei mai mulți tineri”. În timp ce aranja scaunele pentru cor, Sarah, în vârstă de 17 ani, a spus: „Sper cu adevărat că Papa va inspira oamenii să rămână. Dar, oricum, această experiență va rămâne în inimile noastre și va fi de neuitat”. Iosif a adăugat: „Sper și că generația noastră va rămâne. Sper cu adevărat.”
La sfârșitul Liturghiei, când soarele coborâse deasupra stadionului, Arhiepiscopul Warda i-a mulțumit Papei în numele creștinilor irakieni. A spus: „Știm că Cristos și Papa sunt cu noi. Curajul Dvs curge acum în noi. Vă mulțumim pentru rugăciunile pentru persecutați și marginalizați, aici în Irak și în întreaga lume. Știm că ați continuat să vă rugați pentru noi în toate perioadele noastre de întuneric. Știm că prin aceste rugăciuni nu am fost niciodată uitați. Știm că în rugăciune continuați să chemați această lume distrusă și acest pământ distrus la un timp de pace, de smerenie și de prosperitate, cu demnitate a vieți și scop pentru toți. În cele fine, vă mulțumim pentru mesajul de pace pe care l-ați adus la Erbil și întregului Irak. Mesajul puternic de fraternitate și iertare este un cadou pentru toți irakienii, care ne lasă nouă, tuturor ce trăim pe acest pământ, o responsabilitate de durată de a aduce mereu mesajul Dvs în viețile noastre de zi cu zi, din azi înainte. Dumnezeu să vă dea siguranță în călătoriile Dvs. Veți fi întotdeauna în rugăciunile noastre.”
Înainte de a da binecuvântarea finală, Papa l-a salutat pe PF Mar Gewargis III, Catolicos și Patriarh al străvechii Biserici Asiriene din Răsărit, care locuiește în Erbil. „Alături de el îi îmbrățișez pe creștinii diferitelor confesiuni, dintre care mulți și-au vărsat sângele chiar în acest țară”, a spus el. „Cu toate acestea, martirii noștri strălucesc împreună ca stele pe același cer! De acolo ne cheamă să mergem împreună, fără ezitare, spre plinătatea unității.” Și a continuat: „În timpul meu printre voi, am auzit voci de durere și pierdere, dar și voci de speranță și consolare. Acest lucru s-a datorat în mare parte acelei neobosite acțiuni caritabile devenită posibilă datorită instituțiilor religioase din fiecare confesiune, Bisericilor și diferitelor organizații caritabile care asistă oamenii din această țară în activitatea de reconstrucție și renaștere socială.”
În timp ce se pregătea să părăsească stadionul spre Bagdad, unde va rămâne peste noapte înainte de a zbura luni la Roma, Papa a spus: „Acum se apropie timpul pentru întoarcerea mea la Roma. Cu toate acestea, Irakul va rămâne întotdeauna cu mine, în inima mea. Vă rog pe toți, dragi frați și surori, să lucrați împreună în unitate pentru un viitor de pace și prosperitate, care să nu lase pe nimeni în urmă și să nu îl discrimineze pe nimeni. Vă asigur de rugăciunile mele pentru această țară iubită. În mod deosebit, mă rog ca membrii diferitelor comunități religioase, împreună cu toți bărbații și femeile de bunăvoință, să colaboreze pentru a realiza legături de fraternitate și solidaritate în slujirea binelui comun și a păcii.”
