Papa Francisc: Sfântul Iosif și comuniunea sfinților

03.02.2022, Vatican (Catholica) - Cu audiența generală de ieri, 2 februarie 2022, Papa Francisc a ajuns la a 10-a cateheză dedicată Sfântului Iosif. „Pornind tocmai de la această «simțire comună» care în istoria Bisericii a însoțit figura Sfântului Iosif, astăzi aș vrea să mă opresc asupra unui important articol de credință care poate îmbogăți viața noastră creștină și poate fundamenta în cel mai bun mod relația noastră cu sfinții și cu răposații noștri dragi: vorbesc despre comuniunea sfinților.”

Sfântul Părinte și-a început cateheza cu o subliniere foarte important: „devoțiunea noastră a poporului credincios nu se bazează pe încrederea într-o ființă umană, sau într-o imagine sau într-un obiect, chiar și atunci când știm că ele sunt sacre”. Și l-a citat pe profetul Ieremia, care spune: „Blestemat este bărbatul care își pune încrederea în om, […] binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul”. Drept urmare, a insistat Pontiful, când cerem mijlocirea oricărui sfânt, „încrederea noastră are valoare numai în raport cu Cristos”. „Nu sfinții fac minunile, nu!”, a continuat el. „Minunile sunt făcute de Dumnezeu, de harul lui Dumnezeu care acționează printr-o persoană sfântă, o persoană corectă. Acest lucru trebuie să fie clar.”

A continuat explicând ce este „comuniunea sfinților” – conform Catehismului Bisericii Catolice „este exact Biserica”. „Ce definiție frumoasă! Ce înseamnă aceasta? Că Biserica este rezervată celor desăvârșiți? Nu. Înseamnă că este comunitatea păcătoșilor mântuiți. Biserica este comunitatea păcătoșilor mântuiți. Este frumoasă definiția aceasta. Nimeni nu se poate exclude din Biserică, toți suntem păcătoși mântuiți. Sfințenia noastră este rodul iubirii lui Dumnezeu care s-a manifestat în Cristos, care ne sfințește iubindu-ne în mizeria noastră și mântuindu-ne din ea. Tot datorită lui noi formăm un singur trup, spune Sfântul Paul, în care Isus este capul și noi suntem membrele. Această imagine a trupului lui Cristos și imaginea trupului ne face să înțelegem imediat ce înseamnă a fi legați unii cu alții în comuniune: «Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el, iar dacă este cinstit un membru, toate se bucură cu el. Voi sunteți trupul lui Cristos și membru fiecare în parte».”

„În istoria Bisericii există constante care însoțesc comunitatea credincioasă: înainte de toate marele afect și legătura foarte puternică pe care Biserica a simțit-o mereu față de Maria, Născătoarea de Dumnezeu și Mama noastră”, a continuat Papa. „Dar și cinstea specială și afectul pe care l-a atribuit Sfântului Iosif. În fond, Dumnezeu îi încredințează lui cele mai prețioase lucruri pe care le are: pe Fiul său Isus și pe Fecioara Maria. Tot datorită comuniunii sfinților îi simțim aproape de noi pe sfinții și sfintele care sunt patronii noștri, datorită numelui pe care îl purtăm, de exemplu, datorită Bisericii căreia îi aparținem, datorită locului în care locuim, și așa mai departe, și pentru o devoțiune personală.”

Cateheza s-a încheiat cu o rugăciune pe care Sfântul Părinte a mărturisit că o spune de 40 de ani. „Este foarte frumoasă, dar mai mult decât o rugăciune este o provocare pentru acest prieten, pentru acest părinte, pentru acest păzitor al nostru care este Sfântul Iosif. Ar fi frumos ca voi să învățați această rugăciune și să o puteți repeta. O voi citi: «Mărit patriarh, Sfinte Iosif, a cărui putere știe să facă posibile lucrurile imposibile, vino în ajutorul meu în aceste momente de angoasă și dificultate! Ia sub ocrotirea ta situațiile atât de grave și dificile pe care ți le încredințez, pentru ca să aibă o soluționare fericită! Părintele meu iubit, toată încrederea mea este pusă în tine. Să nu se spună că te-am invocat în zadar, și pentru că tu poți totul la Isus și Maria, arată-mi că bunătatea ta este tot atât de mare cât este puterea ta.» Și se termină cu o provocare: «Pentru că tu poți totul la Isus și Maria, arată-mi că bunătatea ta este tot atât de mare cât este puterea ta».”