Papa despre căsătorie
08.10.2006, Vatican (Catholica) - În Biserica Romano-Catolică, evanghelia de astăzi, Marcu 10,2-6, are în centru căsătoria. Isus răspunde la întrebarea fariseilor dacă îi este permis unui bărbat să îşi lase soţia. Papa Benedict, înainte de rugăciunea Angelus recitată împreună cu credincioşii din Piaţa San Pietro, a oferit câteva reflecţii personale asupra acestui pasaj evanghelic. Redăm textul în continuare, în traducerea Radio Vatican.
Dragi fraţi şi surori!
În această duminică, Evanghelia ne prezintă cuvintele lui Isus despre căsătorie. Celui care l-a întrebat dacă este permis unui bărbat să se despartă de femeia sa, după cum prevedea un precept din legea mozaică (cfr Deuteronom 24,1), Isus i-a răspuns că aceea era o concesie făcută de Moise din cauza „împietririi inimii”, în timp ce adevărul despre căsătorie îşi are originea „la începutul creaţiei”, când „Dumnezeu – cum stă scris în cartea Genezei – i-a creat bărbat şi femeie. De aceea omul va părăsi pe tatăl şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi amândoi vor fi un singur trup (Marcu 10, 6-7; cf Ioan 1,27; 2,24). Şi Isus a adăugat: „Astfel, ei nu mai sunt doi, ci unul singur, deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Marcu 10,8-9) Acesta este planul originar al lui Dumnezeu, aşa cum a amintit şi Conciliul Vatican II în constituţia „Gaudium et spes” (document despre Biserica în lumea contemporană): „Comunitatea intimă de viaţă şi de iubire conjugală, întemeiată de Creator şi înzestrată de El cu legi proprii, se întemeiază pe legământul dintre soţi… Dumnezeu însuşi este Autorul căsătoriei” (nr. 48).
Gândul mi se îndreaptă spre toţi soţii creştini: mulţumesc împreună cu ei Domnului pentru darul Sacramentului Căsătoriei şi îi îndemn să se menţină fideli vocaţiei lor în orice anotimp al vieţii „în orice împrejurare, fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate”, cum au promis în ritul sacramental. Conştienţi de harul primit, fie ca soţii creştini să poată construi o familie deschisă vieţii şi capabilă să înfrunte unită multele şi complexele provocări ale acestui timp al nostru. Este nevoie astăzi în mod deosebit de mărturia lor. Este nevoie de familii care să nu se lase atrase de curente culturale moderne inspirate de hedonism şi relativism, şi să fie gata mai curând să îşi îndeplinească cu generoasă dăruire misiunea lor în Biserică şi în societate. În exortaţia „Familiaris consortio”, slujitorul lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea a scris că „sacramentul căsătoriei îi constituie pe soţii şi părinţii creştini martori ai lui Cristos `până la marginile pământului`, adevăraţi `misionari` ai iubirii şi ai vieţii” (cf nr. 54). Această misiune este îndreptată atât spre sânul familiei – în special în serviciul reciproc şi în educaţia copiilor -, cât şi înspre exterior: comunitatea domestică este chemată de fapt să fie semn al iubirii lui Dumnezeu faţă de toţi. Aceasta este o misiune pe care familia creştină o poate duce la îndeplinire numai dacă este susţinută de harul divin. De aceea este necesară rugăciunea neobosită şi perseverarea în efortul zilnic de menţinere a angajamentelor asumate în ziua căsătoriei. Peste toate familiile, în special peste cele în dificultate, invoc ocrotirea maternă a Mariei şi a soţului ei Iosif. Maria, Regina familiei, roagă-te pentru noi!
