Lupta împotriva corupţiei

05.10.2006, Vatican (Catholica) - „Lupta împotriva corupţiei” este titlul unei „Note” a Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, disponibilă începând de joi, 5 octombrie 2006, la Libreria Editrice Vaticana, informează Radio Vatican. Textul a rezultat în urma Conferinţei internaţionale a acestui dicaster al Vaticanului, desfăşurată în iunie anul acesta în prezenţa unor funcţionari, cercetători şi diplomaţi din numeroase ţări. În centrul atenţiei se află natura fenomenului corupţiei la nivel internaţional şi metodele cele mai eficiente pentru a-l contracara, lămurind contribuţia pe care Biserica o poate oferi în domeniu.

Prima parte a „Notei” este dedicată analizei fenomenului corupţiei, care neagă popoarelor binele comun al legalităţii. Este pus în evidenţă faptul că corupţia a existat dintotdeauna şi nu cunoaşte limite politice şi geografice, nici delimitări sociale, adică atinge ţări bogate şi sărace, fiecare stat în parte şi organisme internaţionale. Este adevărat că de câţiva ani oamenii au devenit mai conştienţi de acest fapt, şi chiar se consolidează necesitatea şi mijloacele pentru combaterea fenomenului, mai ales datorită încetării blocurilor ideologice după 1989 şi globalizării informaţiei.

În „Notă” se vorbeşte şi despre daunele provocate de corupţie: dauna materială, întrucât sustrage resurse economiei şi politicilor sociale, în primul rând din cauza transparenţei reduse în finanţele internaţionale şi inegalităţii sistemelor juridice; şi dauna calitativă asupra vieţii, deoarece alimentează neîncrederea în instituţii, limitându-le funcţionalitatea. Altă daună a corupţiei sancţionată de Compendiul Doctrinei Sociale a Bisericii este deformarea gravă a sistemului politic, a rolului însuşi al instituţiilor, folosite ca teren de schimb între cereri clientelare şi prestaţii ale guvernanţilor.

A doua parte a „Notei” Consiliului Pontifical, concentrându-se pe ceea ce este de făcut, consideră pozitivă trecerea de la societăţi autoritare şi închise la societăţi democratice şi deschise, cu condiţia ca aceasta să nu însemne ameninţarea consensului etic al cetăţenilor şi a trăiniciei legăturilor sociale. Pentru a evita aceste pericole, doctrina socială a Bisericii pune accentul pe conceptul „ecologiei umane”, adică pe respectarea structurilor fundamentale, naturale şi morale, dăruite omului de Creator. Absenţa lor nutreşte corupţia. Biserica poate să o prevină răspândind şi încurajând principii precum demnitatea umană, binele comun, solidaritatea, subsidiaritatea. La nivel internaţional, pentru lupta împotriva corupţiei este nevoie de transparenţa tranzacţiilor şi de armonizarea legislaţiei, dacă nu chiar de o autoritate autonomă care să constate diferitele încălcări. La aceste niveluri şi Bisericile locale sunt puternic chemate să colaboreze.