Un discipol trebuie să fie prietenul lui Cristos

05.07.2006, Vatican (Catholica) - Apostolul Ioan îi învaţă pe creştini că a fi discipol al lui Cristos înseamnă a fi prietenul lui apropiat, a explicat Papa Benedict al XVI-lea în ziua de miercuri, 5 iulie 2006. Sfântul Părinte le-a prezentat celor 25.000 de credincioşi adunaţi în Piaţa Sf. Petru pentru audienţa generală „o importantă lecţie pentru vieţile noastre” lăsată de „apostolul iubit” al lui Isus.

„Domnul doreşte să ne facă pe fiecare dintre noi un discipol car trăieşte într-o prietenie personală cu El. Pentru a face aceasta, nu este de ajuns să îl urmăm şi să îl ascultăm la exterior; este de asemenea necesar să trăim cu El şi ca El”, a explicat Pontiful. „Acest lucru este posibil doar în contextul unei relaţii de mare familiaritate, pătrunsă de căldura încrederii totale”, a adăugat el, continuând seria de meditaţii pe care o oferă despre cei doisprezece apostoli şi originile Bisericii. „Este ceea ce se întâmplă între prieteni: de aceea Isus a spus într-o zi: `Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu ştie ce face stăpânul lui. Însă v-am numit pe voi prieteni pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl vi le-am făcut cunoscute`”, a subliniat Sfântul Părinte.

Ioan a făcut întotdeauna parte din grupul restrâns – care îi includea pe Petru şi pe Iacob fratele lui Ioan – care l-a însoţit pe Isus în momente decisive ale vieţii sale pământeşti, precum schimbarea la faţă şi rugăciunea în Grădina Măslinilor înainte de Pătimirea Sa. La Cina cea ce Taină, şi-a odihnit capul pe pieptul lui Isus, aşa cum este relatat în cea de-a patra Evanghelie. Apoi, după Înviere, a fost martor atât al mormântului gol cât şi al prezenţei Celui Înviat, când acesta le-a apărut discipolilor care se întorseseră la pescuit. Dus la judecată în faţa Sinedriului împreună cu Petru, el a răspuns: „noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit”. „Această onestitate în mărturisirea propriei lor credinţe rămâne ca un exemplu şi un avertisment pentru noi toţi pentru ca să fim gata să ne declarăm cu hotărâre adeziunea noastră puternică la Cristos, punând credinţa noastră înaintea oricăror calcule sau interese umane”.

Tradiţia ne spune că el a murit la o vârstă foarte înaintată, în timpul împăratului Traian, în Efes, care astăzi face parte din Turcia. De aceea, este mult venerat de către creştinii răsăriteni, care îl reprezintă în icoanele lor „în intensă contemplare, cu atitudinea celui care invită la tăcere”. „De fapt, fără o reculegere adecvată, nu putem să ne apropiem de misterul suprem al lui Dumnezeu şi al revelaţiei Sale”, a spus Papa Benedict al XVI-lea. „Fie ca Domnul să ne ajute să ne aşezăm la şcoala lui Ioan”, a spus Sfântul Părinte în încheiere, pentru ca „să învăţăm cea mai mare lecţie de iubire, ca să ne simţim iubiţi de Cristos `până la sfârşit` şi să ne cheltuim vieţile pentru El”.